ICCJ. Decizia nr. 1870/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1870/2007
Dosar nr. 14646/1/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ, SC R. SA Sântion a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 271 din 1 septembrie 2004 emisă de M.F.P. – A.N.A.F., prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată pentru suma totală de 2.492.186.009 lei reprezentând taxă vamală - 1.424.577.495 lei; T.V.A. – 313.407.050 lei; dobânzi aferente T.V.A. – 702.489.300 lei şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. – 51.712.164 lei, anularea procesului-verbal de control din 14 iunie 2004 al D.R.V.O. şi a măsurilor dispuse prin acesta şi restituirea sumei achitate de 1.737.984.545 lei.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea acţiunii, anularea, în parte, a Deciziei nr. 271 din 1 septembrie 2004 a A.N.A.F., respectiv a obligaţiei de plată a sumelor reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente T.V.A., anularea procesului-verbal de control din 14 iunie 2004 a D.R.V.O. pentru suma de 702.489.300 lei, reprezentând dobânzi T.V.A. şi 51.712.164 lei, reprezentând penalităţi T.V.A.
S-a solicitat suspendarea procesului-verbal de control din 14 iunie 2004 emis de D.R.V.O.
Prin încheierea din 1 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost dispusă suspendarea executării Deciziei nr. 271 din 1 septembrie 2004 şi a procesului-verbal de control din 14 iunie 2004 al D.R.V.O.
Recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins prin Decizia nr. 165 din 17 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A fost efectuată atât o expertiză, cât şi o contraexpertiză pentru a se stabili dacă încadrarea tarifară făcută la data importului de către reclamantă este corectă.
Prin sentinţa nr. 140/CA/2006 din 18 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei, a fost anulat pct. 2 din Decizia nr. 271 din 1 septembrie 2004 emisă de M.F.P. – A.N.A.F. şi procesul-verbal de control din 14 iunie 2004 încheiat de D.R.V.O. cu privire la obligaţia de plată a sumei de 2.492.186.000 lei ROL, reprezentând taxe vamale – 1.424.577.495 lei ROL, T.V.A. – 313.407.050 lei, dobânzi aferente T.V.A. – 702.489.300 lei şi penalităţi T.V.A. – 51.712.164 lei.
S-a dispus restituirea sumei de 1.737.984.545 lei ROL.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că problema juridică dedusă judecăţii este cea a stabilirii corecte a încadrării tarifare a produsului importat în anul 1999 şi anume dacă se încadrează în poziţia tarifară 21 aprilie - 10 octombrie, cum a făcut reclamanta şi a fost acceptată la import în anul 1999 sau se încadrează în poziţia tarifară 21 martie 90.90., cum susţine organul de control în anul 2004.
Încadrarea tarifară la poziţia 21 aprilie, se referă la preparate pentru supe, ciorbe, bulionuri, preparate alimentare din compoziţii omogenizate, 21 aprilie 10. se referă la preparate pentru supe, ciorbe şi bulionuri şi 21 aprilie - 10 octombrie, se referă la legume uscate.
Încadrarea tarifară 21 martie 90.90. se referă la preparate folosite pentru a da gust anumitor feluri de mâncare.
În urma expertizei efectuate s-a stabilit că produsul are la bază materii prime care dau caracter esenţial produsului şi sunt substanţe vegetale şi de origine vegetală care adăugând apă şi prin fierbere se rehidratează, iar după rehidratare ajung aproximativ la starea iniţială ca volum şi consistenţă, dându-i aspectul unei supe de legume proaspătă.
Pentru că substanţele vegetale dau caracterul esenţial al acestui produs pentru că prin rehidratare dobândesc forma iniţială, s-a considerat că încadrarea tarifară făcută de reclamantă la data importului este corectă, pentru că nu condimentele sunt esenţiale în compoziţia produsului, aşa cum susţin organele vamale.
Contraexpertiza efectuată în cauză a fost înlăturată pentru că deşi produsul conţine o cantitate considerabilă de sare, caracterul esenţial al produsului nu este dat de gustul de sare ci de gustul de legume.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.R.V.O., în reprezentarea A.N.V., criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că reclamanta a efectuat în perioada 24 iunie 1999 – 25 noiembrie 2000 un număr de 27 importuri de preparate uscate V. declarate la import ca fiind pentru supe, în anul 2000 – 12 importuri au fost încadrate la codul 21 martie 90.90, iar în anul 1999 – 13 importuri au fost încadrate eronat la codul 21 aprilie - 10 octombrie.
Se consideră că soluţia Instanţei de Fond este nelegală pentru că, potrivit art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind C. vamal al României, clasificarea mărfurilor se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte şi în concordanţă cu Notele explicative de interpretare a sistemului armonizat.
Produsul, denumit comercial V., importat de reclamantă în anul 1999 este un preparat care poate fi folosit la orice fel de mâncare cu scopul de a-i îmbunătăţi gustul şi nu poate fi clasificat la poziţia 21 aprilie, pentru că în Notele explicative acestei poziţii la punctele 1 şi 2 se clasifică:
- preparatele pentru supe, ciorbe, supe - cremă sau consome care necesită numai adăugare de apă, lapte, etc.;
- supele, ciorbele şi supele cremă gata pentru consum, după o simplă reîncălzire.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
D.G.F.P.B. a declarat recurs, în nume propriu şi în reprezentarea M.F.P. – A.N.A.F. şi a D.C.F.B., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
Se arată în motivele de recurs că, la momentul efectuării importurilor reclamanta era unic importator al firmei producătoare, iar aceasta însăşi a notat pe cele 13 facturi externe poziţia tarifară 21 martie 90.90., adică cea reţinută de organele vamale.
Intimata - reclamantă SC R. SA Sântion a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. Examinând actele şi probele aflate la dosar, dispoziţiile legale incidente, motivele de recurs invocate, inclusiv dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recursurile declarate vor for admise pentru următoarele considerente:
Aşa cum a reţinut şi Instanţa de Fond, problema cu care a fost investită Instanţa este legată de stabilirea corectă a încadrării tarifare a unui produs importat de firma reclamantă în anul 1999, respectiv la poziţia tarifară 21 aprilie - 10 octombrie sau 21 martie 90.90.
Reclamanta susţine că produsul importat trebuie încadrat la poziţia 21 aprilie 10.10, iar organele vamale susţin încadrarea la poziţia 21 martie 90.90.
Produsul importat este V., care este un produs folosit la îmbunătăţirea gustului mâncărurilor de carne, de legume şi a altor mâncăruri. Conţine sare de bucătărie, legume uscate (morcovi, păstârnac, ceapă, frunze de pătrunjel, ţelină), stimulatori de aromă, condimente (nucşoară, piper, frunze de dafin, măghiran), amidon, zahăr, colorant.
Pentru a stabili care este destinaţia acestui produs trebuie avută în vedere destinaţia pe care chiar producătorul a dat-o pe ambalajul produsului.
În speţă, producătorul, pe eticheta produsului a stabilit că vegeta se foloseşte la îmbunătăţirea gustului de carne, legume şi al altor mâncăruri.
Şi alţi producători au prevăzut acelaşi lucru pe ambalajul produsului, dar pe nici unul nu există menţiunea că acest produs ar fi supă.
Legea nr. 141/1997, C. vamal al României, arată, în art. 72, că mărfurile vor fi clasificate conform R.G.I.S. armonizat de descrierea şi codificarea mărfurilor şi Notelor explicative de interpretare a sistemului armonizat.
În legătură cu susţinerile Instanţei de Fond, se observă că în Notele explicative aferente poziţiei 21 aprilie, punctele 1 şi 2 se pot clasifica:
- preparate pentru supe, ciorbe, supe - cremă sau consoame sau necesită numai adăugarea de apă, lapte;
- supele, ciorbele şi supele - cremă gata pentru consum, după o simplă reîncălzire.
Aşa cum s-a stabilit şi de către raportul de contraexpertiză judiciară, produsul are în componenţa sa, 55,1 – 58% sare alimentară şi 25 – 28%, legume uscate, iar restul alte componente.
Produsul poate fi folosit ca adaos pentru îmbunătăţirea gustului şi la supe, ciorbe, dar şi la alte mâncăruri, dar nu va putea fi folosit ca supă doar prin adăugarea de apă.
Toate acestea dovedesc că produsul nu poate fi încadrat la poziţia tarifară 21 aprilie - 10 octombrie.
Nu este lipsit de importanţă faptul că producătorul a înscris pe facturile de export încadrarea tarifară - 21 martie 90.90.
Prin urmare, vor fi admise recursurile, va fi casată sentinţa şi, pe fond, respinsă acţiunea reclamantei pentru că actele contestate au fost temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.V. prin D.R.V.C. şi M.F.P. – A.N.A.F. prin D.G.F.P.B., împotriva sentinţei nr. 140/ CA din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de SC R. SA Sântion, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1860/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1895/2007. Contencios → |
|---|
