ICCJ. Decizia nr. 1844/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1844/2007
Dosar nr. 10632/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.F. a chemat în judecată pe pârâţii M.A.I. şi I.S.U.G.M., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia să dispună anularea certificatului Decizie medicală din 18 februarie 1999, certificatului Decizie medicală din 1 martie 2000 şi a Ordinului Ministrului de Interne de trecere în rezervă nr. II/011370/1999, precum şi reintegrarea sa în aceeaşi unitate, cu grad de colonel, corespunzător vechimii în muncă, obligarea pârâţilor la plata contravalorii reactualizate a salariilor cuvenite de la trecerea sa în rezervă şi până la reîncadrarea efectivă şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în anul 1999 a fost pensionat pe caz de boală. A mai arătat că certificatele decizie medicală a căror anulare o cere au fost emise cu încălcarea legii de către medic care, a fost trimis în judecată pentru infracţiuni ce au legătură cu exercitarea atribuţiilor sale de serviciu.
Aceste certificate, care precizează la diagnostic o boală ireversibilă, sunt fără efect de vreme ce o instanţă judecătorească a infirmat ulterior acest diagnostic.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 49/ F-C din 8 mai 2006 a respins capetele de cerere formulate de reclamant, privind anularea certificatului Decizie medicală din 18 februarie 1999, certificatului Decizie medicală din 1 martie 2000 şi a Ordinului nr. II/011370/1999 şi reîncadrarea în grad de colonel, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.
Totodată a dispus şi anularea capătului de cerere privind plata salariilor reactualizate, ca netimbrat.
Pentru a pronunţa a ceastă hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 şi prin urmare potrivit dispoziţiilor art. 109 pct.2 C. proc. civ., instanţa de contencios administrativ nu poate fi sesizată.
Referitor la certificatele decizie medicală contestate, s-a reţinut că reclamantul nu a negat comunicarea, dar nu a solicitat nici revocarea lor.
În privinţa capătului de cerere privind plata drepturilor băneşti, instanţa a reţinut excepţia de netimbrare invocată din oficiu şi a dispus anularea acestuia ca netimbrat.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul D.F.
Recurentul a susţinut în esenţă că:
1) sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nulă, deoarece s-a pronunţat într-o cauză pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecării dosarului.
2) instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere că în speţa cu care a fost investită, s-a pronunţat doar pe excepţie, iar nu pe fondul cauzei, aşa cum ar fi trebuit să procedeze în mod legal.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, plângerea putând fi adresată în egală măsură organului ierarhic superior dacă acesta exista".
Cum obiectul pricinii dedusă judecăţii îl constituie anularea unor acte administrative respectiv Ordinul ministrului de interne nr. II/011370 din 28 februarie 1999 şi certificatele de Decizie medicală din 18 februarie 1999 respectiv din 1 martie 2000, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii recurentului pentru nerespectarea procedurii prealabile.
Recurentul-reclamant nu poate invoca faptul neîndeplinirii procedurii prealabile ca efect al necomunicării actului administrativ de trecere în rezervă, întrucât aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, acesta nu-l exonerează de obligaţia îndeplinirii procedurii prealabile,cu atât mai mult cu cât după emiterea ordinului de trecere în rezervă recurentul şi-a finalizat „Fişa de pensie", document în care este menţionat „ordinul document prin care a ieşit din cadrele permanente".
Referitor la cele două certificate, decizie a căror anulare o solicită, recurentul nu a negat comunicarea lor.
Cât priveşte capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti solicitate de reclamant urmează a se observa că pe bună dreptate instanţa de fond a dispus anularea acestuia ca netimbrat.
De altfel, în recursul formulat recurentul-reclamant arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 15 pct. p) din Legea nr. 146/1997 şi că este scutit de plata taxelor de timbru. Mai arată şi că la soluţionarea pe fond a cauzei a fost citat să timbreze la valoarea pretenţiilor sale şi nicidecum conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) aşa cum susţine instanţa.
El nu a făcut însă nici o cerere de scutire de la plata taxei de timbru şi nici nu a dovedit că se află în incapacitate financiară de plată astfel că, în mod corect instanţa a dispus anularea ca netimbrat a capătului de cerere privind plata salariilor reactualizate.
Cât priveşte critica din recurs vizând anularea sentinţei pronunţate de instanţa de fond pe considerentul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispusese suspendarea judecării cauzei ca urmare a formulării unei cereri de strămutare, urmează să se constate că această critică nu poate fi primită, deoarece la data pronunţării hotărârii recurate, cererea de strămutare nu fusese judecată, fiind respinsă ca rămasă fără obiect prin Decizia nr. 2967 din 19 septembrie 2006.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele din legalitate şi netemeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat de reclamantul D.F. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.F. împotriva sentinţei civile nr. 49/ F-C din 8 mai 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1842/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1846/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
