ICCJ. Decizia nr. 1853/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1853/2007
Dosar nr. 4875/33/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 624 la data de 25 ianuarie 2006 revizuentul P.H. a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 146 din 9 februarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 2696/2001 a Curţii de Apel Cluj şi suspendarea executării hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 322 şi 325 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că hotărârea este nelegală, întrucât în urma demersurilor făcute la Guvernul României şi Ministerul de Finanţe i s-a comunicat că impunerea este greşită. Întrucât această comunicare i s-a făcut şi fiscului, acesta a stabilit că eroarea este fundamentală şi a trimis adresa din 5 decembrie 2005 prin care revocă Decizia cu privire la impozitarea sa pe criterii comerciale şi-i comunică faptul că, potrivit OG nr. 73/1999 trebuie să plătească impozit, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru profesia de avocat.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 129 din 1 martie 2005 a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de P.H., împotriva sentinţei nr. 146/2001, reţinând că din consemnarea poştei rezultă că revizuentul a promovat cererea peste termenele de 30 şi respectiv 15 zile.
Recursul declarat de P.H. împotriva sentinţei civile nr. 129 din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Cluj a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost casată sentinţa atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, numai sub aspectul cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, instanţa de trimitere a reţinut că, revizuentul a invocat înscrisuri care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cele două înscrisuri sunt cu câţiva ani ulterioare hotărârii atacate. De asemenea, s-a reţinut că nu poate fi vorba nici despre o desfiinţare sau modificare a hotărârii unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Împotriva sentinţei civile nr. 560 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj a formulat recurs P.H., care a susţinut în esenţă că, revizuirea a fost introdusă în termen şi că este neverosimil a se constata că o decizie este legală, în vreme ce organele fiscale o consideră eronată, întrucât revizuentul nu a întreprins activităţi comerciale.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin Decizia de impunere nr. 4023/03 din 7 iulie 2000 emisă de A.F.P. Bistriţa s-a stabilit în sarcina recurentului obligaţii fiscale în sumă de 1.162 lei cu titlu de impozit pe venit pe anul 2000 şi penalităţi de 30 % din suma stabilită, pentru nedepunerea de către recurent a declaraţiei speciale de venit, pentru veniturile obţinute din exercitarea profesiei de avocat.
În urma rejudecării cauzei pe fond, prin sentinţa atacată cu recurs, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin cererea de revizuire recurentul a invocat două înscrisuri emise de A.N.A.F. şi de D.G.F.P. Bistriţa Năsăud, înscrisuri emise după pronunţarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, înscrisurile nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât pe de o parte cele două înscrisuri sunt ulterioare hotărârii atacate, iar pe de altă parte, nu suntem nici în ipoteza desfiinţării sau modificării unei hotărâri a unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea revizuită.
Faţă de cele ce preced recursul apare ca nefondat urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.H. împotriva sentinţei civile nr. 560 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1854/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
