ICCJ. Decizia nr. 1846/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1846/2007
Dosar nr. 13962/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul O.F. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţie, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună obligarea pârâtului să-i pună la dispoziţie un spaţiu în P.J.M.C., în vederea desfăşurării activităţii avocaţiale, fie reorganizarea spaţiilor în sensul de a-i fi predate camerele, repartizarea acestor camere atât în favoarea lui cât şi a altor avocaţi, cu respectarea art. 36 din Legea nr. 56/1995.
Prin sentinţa nr. 124 din 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea reclamantului ca tardiv formulată.
Nemulţumit de soluţia dată de instanţă, la data de 4 mai 2005 reclamantul formulează o nouă cerere, având acelaşi obiect, privind acelaşi pârât şi invocând încălcarea aceloraşi dispoziţii legale.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Târgu Mureş prin sentinţa civilă nr. 192 din 6 iulie 2005 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, respingând ca nefondată cererea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs care, a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, casată hotărârea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă pe considerentul că, în cauză, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1201 C. civ., întrucât prima acţiune a fost respinsă pe excepţie, nefiind analizat şi dezbătut fondul cauzei.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 100 din 8 august 2006 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant reţinând că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâtului în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât Ministerul Justiţiei a pus la dispoziţia Baroului Harghita şapte încăperi în P.J.M.C., încăperi repartizate de Baroul Avocaţilor, pentru activitatea de justiţie.
Nemulţumit şi de această hotărâre, reclamantul a formulat recursul de faţă, susţinând în esenţă că sentinţa a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 51/1995 şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu Tribunalul Harghita era competent să repartizeze spaţiile necesare desfăşurării activităţii avocaţilor ci Ministerul Justiţiei.
A mai susţinut că, edificatoare în soluţionarea cauzei este efectuarea unei expertize constructo-locative spre a se constata că sunt largi posibilităţi de a i se pune la dispoziţie, cu chirie un spaţiu corespunzător.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Din interpretarea textului de lege rezultă că este vorba, în esenţă, despre actul administrativ respectiv refuzul nejustificat explicit sau implicit de rezolvare a unei cereri, refuz emis cu exces de putere prin raportare la dreptul subiectiv al reclamantului.
În cauză însă, pârâtul Ministerul Justiţiei a respectat dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 51/1995 punând la dispoziţia Baroului Harghita şapte încăperi în P.J.M.C., încăperi de care a dispus în mod exclusiv acest Barou, repartizându-le avocaţilor.
Aşa fiind, nu se poate vorbi de un refuz al Ministerului Justiţiei doar având în vedere faptul că cererea reclamantului nu a fost soluţionată conform aşteptărilor sale, caracterul nejustificat putând reieşi numai prin raportare la legislaţia existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradicţie.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de O.F., urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.F., împotriva sentinţei civile nr. 100 din 8 august 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1844/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1853/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
