ICCJ. Decizia nr. 1887/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1887/2007
Dosar nr. 650/1/2007
Şedinţa publică din 30 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, reclamanta D.J.T.B. a chemat în judecată A.N.T. pentru anularea Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006 emis de pârâtă, ca fiind nelegal.
Prin acest ordin s-a dispus transmiterea imobilului T.V.U. din judeţul Bacău, împreună cu mijloacele fixe şi obiectele de inventar din dotare, aflat în administrarea A.N.T. şi a D.J.T.B., în administrarea D.J.T.H.
S-a solicitat şi suspendarea Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006 emis de A.N.T.
Prin încheierea din 12 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1823/2006, Curtea de Apel Bacău a admis cererea de suspendare, a dispus suspendarea Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006.
Prefectul Judeţului Bacău a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei.
La data de 23 august 2006 reclamanta a făcut o precizare în care a solicitat şi anularea Ordinului nr. 1093 din 12 iulie 2006 emis de A.N.T. ca fiind nelegal şi să se constate lipsa capacităţii de dispoziţie a A.N.T. în privinţa transmiterii T.V.U. din administrarea D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H.
S-a solicitat aceasta pentru că, după suspendarea Ordinului nr. 919 din 28 februarie 2006 de către instanţa de judecată, A.N.T. a emis Ordinul nr. 1093 din 12 iulie 2006 prin care, în art. 4, s-a precizat că Ordinul nr. 919 din 28 februarie 2006 este revocat, dar având acelaşi conţinut.
Prin sentinţa nr. 194 din 2 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis, în parte, acţiunea astfel cum a fost completată a reclamantei şi cererea de intervenţie formulată de instituţia Prefectului Judeţului Bacău.
A fost anulat Ordinul nr. 919 din 28 februarie 2006 şi Ordinul nr. 1093 din 12 iulie 2006, ambele emise de P.A.N.T. şi a fost respins capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate lipsa capacităţii de dispoziţie a A.N.T. în privinţa transmiterii T.V.U. din administrarea D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H.
Pentru a se pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut prin Ordinul nr. 919 din 28 februarie 2006, P.A.N.T. a aprobat transmiterea imobilului T.V.U., proprietatea publică a statului în administrarea A.N.T., situată în localitatea Valea Uzului, împreună cu toate mijloacele fixe şi obiectele de inventar din dotare, din administrarea D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H.
Prin Ordinul nr. 1093 din 12 iulie 2006 emis de P.A.N.T. s-a aprobat transmiterea aceluiaşi imobil spre utilizare D.J.T.H. de la D.J.T.B.
Instanţa de fond a reţinut că în mod indiscutabil între judeţele Bacău şi Harghita există o problemă de delimitare teritorială, problemă care generează incertitudine cu privire la amplasarea taberei într-unul din cele două judeţe, dar pronunţându-se pe nulitatea celor două ordine a arătat că cele două sunt identice, pentru că diferenţa dintre „administrare" şi „utilizare" are doar menirea de a crea aparenţa de legalitate al celui de-al doilea ordin.
Prin emiterea celor două ordine au fost ocolite atât dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 213/1998 cu privire la delimitarea domeniului public al judeţelor, cât şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din aceeaşi lege, ţinând seama că nu s-a reuşit ca prin hotărâre de guvern să se ateste apartenenţa T.V.U. la domeniul public al acestei comune.
Referitor la capătul de cerere privind lipsa capacităţii de dispoziţie a A.N.T., s-a reţinut că A.N.T. are dreptul de a dispune cu privire la T.V.U.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs D.J.T.B., criticând soluţia instanţei de fond în privinţa modului de soluţionare a capătului de cerere privind lipsa capacităţii de dispoziţie a A.N.T. în privinţa transferului unui bun din domeniul public al statului.
Se arată în motivele de recurs că nu se contestă competenţa A.N.T., ci aceea privitoare la transmiterea dreptului de administrare de la un judeţ la altul.
Examinând actele şi probele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond este criticată de recurentă numai în privinţa soluţionării capătului de cerere privind capacitatea de dispoziţie a A.N.T. în privinţa transferului unui bun din domeniul public al statului.
Însă, în motivele de recurs, chiar recurenta precizează că nu contestă competenţa A.N.T., ci doar aceea privitoare la transmiterea dreptului de administrare de la un judeţ la altul.
Ordinul nr. 919 din 28 februarie 2006, prin care s-a aprobat transmiterea imobilului din administrarea D.J.T.B. în administrarea D.J.T.H., a fost revocat de P.A.N.T., prin Ordinul nr. 1093 din 12 iulie 2006 şi, prin acelaşi ordin, s-a aprobat transmiterea imobilului T.V.U., proprietatea publică a statului în administrarea A.N.T., situat în localitatea Valea Uzului spre utilizare D.J.T.H., de la D.J.T.B.
Prin urmare, chiar A.N.T. a revenit asupra ordinului care viza transmiterea în administrare.
Prin acest ultim ordin, intimata-pârâtă A.N.T. a uzat de dreptul conferit de HG nr. 384/2005 prin care a fost reglementat modul de organizare şi funcţionare al acestei instituţii, instituţie care are în administrare patrimoniul compus din totalitatea bunurilor mobile şi imobile destinate activităţii de organizare a taberelor şcolare, iar potrivit HG nr. 753/2005, direcţiile judeţene pentru tineret, aflate în subordinea A.N.T., au atribuţii legate de utilizarea centrelor de agrement pentru tineret, astfel că dreptul de administrare revine A.N.T.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.J.T.B., împotriva sentinţei civile nr. 194 din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1854/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1890/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
