ICCJ. Decizia nr. 187/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 187/2007
Dosar nr. 13043/1/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7 din 3 martie 2006, emisă de directorul Direcţiei de Control Financiar a Camerei de Conturi Judeţene Constanţa, s-a dispus ca la nivelul sucursalei Plafar Constanţa să se procedeze la înregistrarea în contabilitate a rezultatelor corecte ale reevaluării clădirilor şi terenurilor, achitându-se diferenţele de impozite corespunzătoare.
Decizia menţionată a fost emisă ca urmare a verificărilor efectuate la sucursala respectivă, prilej cu care s-a constatat că nu au fost înregistrate în contabilitate în mod corect rezultatele actualizate şi diferenţele din reevaluarea clădirilor şi terenurilor.
Considerându-se parte interesată, S.N. P. SA a formulat întâmpinare, susţinând că măsura dispusă nu este legală, întrucât au fost respectate atât dispoziţiile Legii nr. 571/2003, cât şi Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Prin Decizia nr. 79 din 24 mai 2006, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, modificată şi republicată, a respins întâmpinarea formulată de S.N. P. SA.
Pentru a pronunţa o asemenea decizie, Curtea de Conturi a reţinut că sucursala Plafar Constanţa avea obligaţia de a înregistra în evidenţa contabilă sumele rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale şi de a stabili valoarea de intrare a mijloacelor fixe, precum şi de a depune declaraţia de impunere cu privire la clădiri şi terenuri. Operaţiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale şi de stabilire a valorii de intrare a mijloacelor fixe au ca bază legală HG nr. 983/1998, HG nr. 403/2000, HG nr. 1553/203, precum şi prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Totodată, Curtea de Conturi a mai reţinut că în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prin valoarea de inventar a clădirii în scopul determinării impozitului, se înţelege „valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului şi care poate fi (în unele cazuri) valoarea rezultată în urma reevaluării, pentru clădirile reevaluate în baza unei dispoziţii legale. În acest fel, bunul supus reevaluărilor în baza unei dispoziţii legale are ca valoare de inventar valoarea rezultată în urma reevaluărilor succesive (actualizate)".
Împotriva deciziei Curţii de Conturi a declarat recurs, petenta S.N. P. SA.
În cuprinsul recursului se arată că valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
Totodată, se menţionează că în cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare.
Verificând cauza, Curtea reţine că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., analizat din oficiu în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) din acelaşi cod.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicţional judecă, în primă instanţă, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise, potrivit art. 95 alin. (1), de directorii direcţiilor de control financiar ulterior ale camerelor de conturi judeţene.
Ca urmare, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, a pronunţat o hotărâre ilegală.
Având în vedere că prin art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 117/2003, modificată, competenţa de soluţionare a acestor cauze s-a stabilit în favoarea tribunalului, Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ, spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.N. P. SA împotriva deciziei nr. 79 din 24 mai 2006 a Curţii de Conturi a României, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992.
Desfiinţează Decizia atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 18/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 188/2007. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
