ICCJ. Decizia nr. 1915/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1915/2007
Dosar nr. 1907/32/2006
Şedinţa publică din 3 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 8 septembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 2396/2006, a fost respinsă acţiunea formulată de SC E. SRL Vînători, având ca obiect anularea deciziei nr. 226 din 19 aprilie 2006, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Iaşi şi Biroul Vamal Sculeni.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, prin cererea sa invocând şi excepţia de nelegalitate a HG nr. 1011/2004.
Instanţa de recurs, prin încheierea din 1 februarie 2007 (dosar nr. 1907/32/2006), a dispus sesizarea Curţii de Apel Bacău, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
A suspendat judecata recursului până la soluţionarea excepţiei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, arătând că actul împotriva căruia s-a invocat excepţia de nelegalitate, instituie o măsură de salvgardare la importul de grâu de consum originar din Republica Moldova şi se aplică până la dispariţia covaliţiilor care au impus adoptarea ei, astfel încât va fi abrogat.
Susţine, de asemenea, recurenta că Tribunalul Neamţ, la pronunţarea sentinţei, nu a avut în vedere doar HG nr. 1011/2004, ci şi alte acte normative: Codul vamal şi Regulamentul de aplicare a acestuia, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia invocată fiind neîntemeiată.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs, şi Autoritatea Naţională a Vămilor, motivat de faptul că în dispozitivul încheierii a fost trecut greşit termenul în care aceasta poate fi recurată - 48 de ore de la comunicare, în loc de 15 zile de la comunicare.
Arată recurenta că termenul de 48 de ore este împotriva soluţiei date de instanţa de contencios administrativ, învestită cu excepţia, iar nu împotriva celor dispuse de instanţa care a făcut sesizarea.
Recursurile nu se fondează.
1. Recursul Direcţiei Generală a Finanţelor Publice Neamţ conţine motive de fond asupra excepţiei de nelegalitate, cu privire la legalitatea HG nr. 1011/2004 şi a sentinţei de fond care a soluţionat litigiul fiscal.
Or, încheierea atacată nu a făcut decât să trimită excepţia spre soluţionare altui complet al Curţii de Apel Bacău, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a pune în discuţie legalitatea HG nr. 1011/2004. Ca urmare, recursul este nefondat.
2. Este adevărat că instanţa care a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, cu soluţionarea excepţiei, a menţionat în dispozitiv, din eroare, termenul de 48 de ore pe care art. 4 alin. (3) îl prevede pentru formularea recursului împotriva soluţiei instanţei învestite cu soluţionarea excepţiei.
Dar această eroare nu reprezintă un motiv de casare a încheierii, întrucât termenul este de la lege, iar nu cel dat de instanţă.
Pe de altă parte, recursul Autorităţii Naţionale a Vămilor, întemeiat pe această argumentare, nu conţine alte motive de recurs care să justifice un interes vătămat prin încheierea atacată, astfel încât urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi Direcţia Regională Vamală şi împotriva încheierii din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1897/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 20/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
