ICCJ. Decizia nr. 1708/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1708/2007
Dosar nr. 16226/1/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin recursul înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 decembrie 2006, recurentul B.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.S.M., anularea Hotărârii nr. 727 din 16 noiembrie2006 a P.C.S.M. şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre de promovarea a sa pe loc sau efectivă ca judecător la Tribunalul Gorj.
În motivarea recursului, recurentul B.L. a susţinut că hotărârea atacată este netemeinică, motivat de faptul că prin Decizia nr. 1785/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre de promovare a unui judecător, aflat într-o situaţie similară, la o instanţă superioară, situaţie ce încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţiei, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
În acest sens, a arătat recurentul, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa că „violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite".
S-a mai arătat că şi C.E.D.O., în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a stabilit că orice diferenţă de tratament făcută de stat între persoane aflate în situaţii similare trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând pe cale de excepţie nulitatea recursului declarat prin prisma dispoziţiilor art. 302 C. proc. civ., opinând că recurentul a nesocotit aceste dispoziţii depunând recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât se impune admiterea excepţiei invocate şi constatarea nulităţii.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat, susţinând că normele juridice aplicabile în speţă nu acordă recurentului posibilitatea unei promovări prin procedura invocată de acesta, iar că argumentul recurentului legat de invocarea deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care C.S.M. a fost obligat să emită o hotărâre de promovare a unui judecător aflat într-o situaţie similară, nu poate fi primit, întrucât Decizia în speţă produce efecte numai intre părţile litigante.
Excepţia nulităţii recursului invocată prin prisma art. 302 C. proc. civ. este neîntemeiată şi va fi respinsă ca atare:
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 302 C. proc. civ., recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
În înţelesul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 304/2004, instanţe judecătoreşti sunt: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instanţele militare şi judecătoriile.
Recursul de faţă a fost promovat, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (31) din Legea nr. 317/2004, împotriva unei hotărâri a P.C.S.M., care, potrivit art. 2 din Legea nr. 304/2004, nu este instanţă judecătorească.
În atare condiţii, prevederea art. 302 C. proc., normă imperativă de strictă interpretare, nu este aplicabilă, aceasta vizând numai recursurile promovate împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti.
Examinând Hotărârea nr. 727 din 16 noiembrie 2006 a P.C.S.M., Înalta Curte de Casaţie si Justiţie constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Din cuprinsul hotărârii atacate rezultă că cererea recurentului de promovare pe loc în funcţia de judecător la Tribunalul Gorj, în baza rezultatului obţinut la examenul de promovare în funcţii de execuţie vacante, desfăşurat în sesiunea octombrie-noiembrie 2003, a fost examinată de intimat atât prin prisma Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea promovării într-o funcţie de execuţie vacantă sau pe loc la instanţe şi parchetele de pe lângă acestea, aprobat prin O.M.J. nr. 2958/ C din 10 decembrie 2001, cât şi potrivit reglementărilor în vigoare la data formulării cererii.
Astfel, intimatul a reţinut în hotărârea atacată, că prevederile regulamentului din anul 2001 nu permiteau valorificarea ulterioară a rezultatelor, art. 21 şi art. 23 stabilind că promovarea se face din rândul candidaţilor care au obţinut la examen cel puţin media generală 8, dar numai în ordinea mediilor obţinute şi numai în limita numărului de posturi vacante scoase la examen, criterii ce nu au fost îndeplinite de recurent, care s-a situat pe locul 23 în rândul judecătorilor din circumscripţia Curţii de Apel Craiova, care au candidat pentru promovarea la tribunal, respectiv locul 6 în rândul candidaţilor din raza Tribunalului Gorj, în condiţiile în care în acea sesiune, pentru Tribunalul Gorj au fost scoase la concurs 3 posturi vacante.
În aceste condiţii, prin Hotărârea C.S.M. din 16 decembrie 2003, au fost promovaţi la Tribunalului Gorj domnii judecători P.M., S.I. şi E.G., candidaţi care s-au situat pe locurile 1-3, cu mediile 9,67, 9,64 şi respectiv 9,58, aşadar în ordinea mediilor obţinute, dar numai în limita numărului de posturi vacante.
Regulamentul din anul 2001, în vigoare la data susţinerii examenului, art. 88 alin. (1) lit. d) şi art. 94 din Legea nr. 92/1992, nu prevedeau posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute.
Acest aspect rezultă inclusiv din prevederea art. 3 din O.M.J. nr. 2958/C/2001 potrivit căruia, in ipoteza în care între cele două sesiuni ordinare apar posturi vacante în cadrul instanţelor judecătoreşti, se poată dispune organizarea unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea acestora.
Rezultă deci că potrivit regulamentului din anul 2001 nu numai că nu era prevăzută posibilitatea valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute, dar era chiar prevăzută expres posibilitatea organizării unor sesiuni extraordinare pentru ocuparea posturilor vacante între cele două sesiuni ordinare de examen.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cazul de faţă intimatul a aplicat corect regula potrivit căreia o situaţie juridică generează acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în adagiul tempus regit actum.
La data formulării de către recurent a cererii de valorificare a rezultatelor examenului de promovare era în vigoare noul Regulament privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, prin care s-a abrogat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 194 din 9 martie 2006.
Dispoziţiile art. 30 din actualul Regulament, permit valorificarea rezultatelor concursului de către judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi admişi dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante nu au fost promovaţi, existând însă posibilitatea de a fi numiţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
Se constată că, referindu-se expres la situaţia lipsei posturilor vacante, dispoziţiile art. 30 din actualul Regulament privind concursul de promovare, au în vedere situaţia valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea efectivă si nu pentru promovarea pe loc.
Şi în ipoteza în care recurentului i s-ar aplica acest text nu ar putea obţine o soluţionare favorabilă a cererii, întrucât aceasta a fost formulată după o perioadă mai mare de 6 luni de la data susţinerii examenului.
În fine, nu se poate susţine discriminarea invocată de recurent şi nici referirea acestuia la Decizia nr. 1785/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal întrucât, pe de o parte, Decizia invocată produce efecte juridice numai între părţile litigante, iar, pe de altă parte practica unitară a secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul menţionat de prezenta decizie.
De asemenea hotărârea invocată de recurent, nu constituie un argument suficient în sprijinul reformării sentinţei, devreme ce în sistemul de drept românesc, jurisprudenţa nu a fost recunoscută până în prezent ca un izvor de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.L., împotriva Hotărârii nr. 727 din 16 noiembrie 2006 a P.C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1704/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 178/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
