ICCJ. Decizia nr. 178/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.178/2007
Dosar nr. 30196/2/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 septembrie 2005, reclamantul A.R., magistrat pensionar, fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a chemat în judecată M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând recunoaşterea dreptului său la actualizarea pensiei de serviciu la datele de 1 septembrie 2000, 1 aprilie 2001 şi 1 ianuarie 2002, prin includerea în calcul a dosarului pentru vechimea în magistratură de 20 % şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă de 15 %, precum şi a majorării dispusă prin HG nr. 403/2001 şi obligarea pârâtului de a comunica noul cuantum al pensiei la C.N.P.A.S., în vederea plăţii diferenţelor cuvenite până la zi.
În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 1 noiembrie 2000, pârâtul a procedat la actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor, însă numai în raport de indemnizaţia de încadrare, fără a fi avute în vedere şi sporurile legale în vigoare, ce se acordau magistraţilor în activitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 592 din 13 martie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, în sensul includerii în calcul a procentului de 20 % corespunzător vechimii de peste 20 de ani şi a sporului de 15 % pentru condiţii deosebite, începând cu data de 1 noiembrie 2000 a fost obligat pârâtul să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului în baza HG nr. 403/2001, începând cu 1 aprilie2001 şi în baza OUG nr. 187/2001 începând cu data de 1 ianuarie 2002.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs M.P. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând că în mod eronat instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a intimatului reclamant în perioada 1 noiembrie 2000 - 1 noiembrie 2002.
De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că pentru determinarea indemnizaţiei de încadrare lunară, se are în vedere coeficientul de multiplicare la care se aplică sporurile şi adaosurile, în sporul de 15 % se aplică proporţional cu timpul lucrat în aceste condiţii şi că nici procurorii în activitate nu se bucură permanent de acest spor.
În ce priveşte solicitarea intimatului-reclamant de a-i fi actualizată pensia de serviciu, începând cu 1 aprilie 2001, cu 1 ianuarie 2002 şi recalcularea pensiei pentru anul 2003 şi aceste cereri sunt nefondate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la susţinerea privind prescripţia dreptului la acţiune, se constată că acţiunea are ca obiect refuzul M.P. de a soluţiona cererea reclamantului A.R. cu privire la un drept recunoscut de lege, în conformitate cu prevederile art. l din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992, refuz concretizat prin nesoluţionarea cererii reclamantului din 9 mai 2005. Nefiind o acţiune în pretenţii, corespunzătoare perioadei respective, dreptul material la acţiune a luat naştere în condiţiile art. l din Legea nr. 554/2004, iar acţiunea a fost formulată în cadrul termenului de 6 luni, de la data refuzului nejustificat de rezolvarea cererii.
Cu privire la acordarea sporurilor la pensie, susţinerea recurentului că pentru pensionarii existenţi anterior adoptării OG nr. 83/2000, pensiile au fost stabilite numai pe baza coeficientului de multiplicare prevăzut în anexa 1 şi că la stabilirea acestor coeficienţi s-au luat în calcul salariile de bază, precum şi toate indemnizaţiile şi sporurile funcţiilor respective este lipsită de temei legal.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că acest coeficient de multiplicare se are în vedere pentru determinarea indemnizaţiei de încadrare de bază şi nu în ce priveşte modul de calcul al pensiei magistraţilor.
Abia după stabilirea indemnizaţiei de încadrare se aplică sporurile şi adaosurile prevăzute de art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, în vigoare în perioada pentru care s-a formulat acţiunea şi în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 50/1996, modificată prin OG nr. 83/2000.
De altfel, adeste sporuri au fost avute în vedere şi anterior apariţiei OG nr. 83/2000, cu precizarea că şi în timpul activităţii, intimatul-reclamant a beneficiat de acestea.
Cu privire la motivul de recurs privind recalcularea sporurilor de fiecare dată când se modifică indemnizaţiile celor în activitate este de reţinut că intimatul-reclamant nu a solicitat recalcularea sporurilor, ci numai aplicarea corectă a acestora, adică în cadrul procentelor avute în raport de vechimea în magistratură de 20 % şi de 15 % pentru condiţii deosebite de muncă.
Referitor la actualizarea pensiei privind media veniturilor pe 12 luni a magistraţilor în activitate, această prevedere a fost aplicată abia prin Legea nr. 303/2004, neputând fi aplicabilă obiectului prezentei acţiuni care îl formează actualizarea pensiei pentru perioada 1 noiembrie 2000, 1 aprilie 2001 şi 1 ianuarie 2002, deci anterior acestei legi.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.P. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei civile nr. 592 din 13 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 179/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
