ICCJ. Decizia nr. 1897/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1897/2007
Dosar nr. 11099/1/2006
Şedinţa publică din 2 aprilie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2225 din 14 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul General şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa împotriva sentinţei civile nr. 138 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat sentinţa atacată şi, în fond, a respins acţiunea prin care reclamanta SC S.I. SRL Târgovişte, în contradictoriu cu autorităţile recurente, precum şi cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicita anularea deciziei nr. 16 din 31 ianuarie 2005, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a procesului-verbal din 9 mai 2003, încheiat de Garda Financiară, prin care a fost obligată la plata T.V.A., a dobânzilor şi penalităţilor aferente, a impozitului pe profit aferent trimestrului I 2003 şi a majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente impozitului pe profit, precum şi a accizelor şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente accizelor.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că în perioada 27 ianuarie 2003 - 7 martie 2003, reclamanta SC S.I. SRL Târgovişte a înregistrat în evidenţa sa contabilă un număr de 152 facturi fiscale pentru aprovizionarea cu 4.901.400 litri ţuică naturală 24% vrac, având ca furnizor pe SC D.D. SRL şi în care T.V.A. înscrisă era mai mare de 50 milioane lei, fără a solicita furnizorului copia de pe documentul legal care atesta calitatea sa de plătitor de T.V.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 29 pct. B din Legea nr. 345/2002 privind T.V.A.
Înalta Curte a mai reţinut că nelegalitatea facturilor fiscale rezultă şi din menţiunile înscrise la rubrica „date privind expediţia", unde se regăsesc autovehicule aparţinând unor societăţi care, după cum s-a dovedit, nu aveau nici un raport contractual cu reclamanta.
În fine, s-a mai stabilit că scopul utilizării celor 152 de facturi a fost acela de a se da o provenienţă legală unor cantităţi de alcool etilic neaccizat, utilizat la producerea băuturilor alcoolice.
Împotriva acestei soluţii a formulat cerere de revizuire, SC S.I. SRL Târgovişte, la data de 13 iulie 2006, invocând prevederile art. 322 pct.5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta-recurentă a arătat că a înregistrat în contabilitatea sa cantitatea de 4.901.400 litri ţuică şi şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti contravaloarea facturilor, inclusiv T.V.A. şi accize, însă cu toate acestea, procesul-verbal de control din 9 mai 2003, încheiat de Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, a reţinut în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 76.790.061.621 lei cu titlu de T.V.A., accize, impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi de întârziere.
Astfel, deşi societatea S. a plătit odată către furnizor, accize şi T.V.A. pentru marfa cumpărată, este ţinută în mod greşit, prin procesul-verbal enunţat să mai facă aceste plăţi şi către bugetul de stat, deşi această datorie incumbă furnizorului.
Revizuenta a menţionat că după pronunţarea deciziei nr. 2225 din 14 iunie 2006, a descoperit înscrisuri noi care nu au putut fi înfăţişate la judecarea cauzei, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, respectiv (i) rechizitoriul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din dosarul nr. 2/P//2004 prin care au fost trimişi în judecată administratorii SC D.D. SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994 şi (ii) sentinţa penală pronunţată în baza acestui rechizitoriu, prin care asociatul unic al SC S.I. SRL, respectiv F.P. a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Revizuenta a menţionat că cele două înscrisuri, deşi existente la data pronunţării deciziei nr. 2225/2006, nu au putut fi înfăţişate de societate, întrucât nu avea calitatea de parte în dosarul penal.
În opinia revizuentei, înscrisurile noi demonstrează faptul că datele cuprinse în cele 152 facturi fiscale ce au fost emise de SC D.D. SRL, pentru aprovizionările cu alcool din perioada 27 ianuarie 2003 - 7 martie 2003, sunt reale, astfel că plăţile efectuate de revizuentă în temeiul acestora sunt valide.
Intimata Garda Financiară - Comisariatul General, a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, invocând în principal excepţia de tardivitate a formulării acesteia şi solicitând în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.
În susţinerea excepţiei de tardivitate invocată, intimata a arătat că cererea de revizuire în mod evident a fost introdusă cu depăşirea termenului legal de o lună, prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ., întrucât înscrisul aşa-zis nou care se invocă, a fost emis în anul 2004 şi în chiar cuprinsul acţiunii introductive, în contencios administrativ, formulată de SC S. SRL, se face referire la soluţia dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rechizitoriul nr. 2/P/2004, în ceea ce-l priveşte pe asociatul unic F.P.
În susţinerea inadmisibilităţii cererii de revizuire invocate, aceeaşi intimată a menţionat, pe de o parte, faptul că actele menţionate nu constituie înscrisuri noi, în sensul textelor de lege invocate, rechizitoriul nr. 2/P/2004 din 14 iulie 2004 fiind, de altfel, avut în vedere de ambele instanţe la adoptarea soluţiilor pronunţate, după cum nu au nici caracter determinant, neexistând identitate între obiectul cercetării penale şi cel al acţiunii în contencios administrativ.
În ceea ce priveşte sentinţa penală amintită de revizuentă, intimata a arătat că aceasta nu poate fi avută în vedere de către instanţă, deoarece nu se menţionează numărul şi data emiterii sale şi nici instanţa care a pronunţat-o.
Pe parcursul soluţionării cererii de revizuire de faţă, revizuenta a mai depus la dosar, la termenul din 20 februarie 2007, un set de înscrisuri, cuprinzând în principal rechizitoriul nr. 156/P/2003 din 18 martie 2005 privindu-i pe B.G. şi alţi 12 inculpaţi şi alte înscrisuri referitoare la soluţionarea în instanţă a acestui dosar şi ulterior, sentinţa penală nr. 712 din 24 martie 2005 a Judecătoriei sectorului 6, privind pe aceiaşi inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului nr. 2/P/2004 din 14 iulie 2004, arătând că înţelege să se folosească de toate înscrisurile în dovedirea şi în susţinerea cererii de revizuire formulată.
Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a formulării cererii de revizuire, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru cele în continuare arătate.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi în cazul prevăzut de art. 322 pct. 5, invocat în cererea de faţă, el se socoteşte din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Înalta Curte reţine că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 13 iulie 2006, înăuntrul termenului de o lună, calculat de la data pronunţării deciziei atacate, nr. 2225 din 14 iunie 2006.
Este, totodată, admisibilă şi credibilă afirmaţia revizuentei, în sensul că nu a avut acces şi nici cunoştinţă de conţinutul înscrisurilor depuse, existente la data soluţionării recursului, întrucât aceasta neavând calitatea de parte în cauzele penale respective, în mod firesc nu a primit nici citaţii şi nici comunicări, în timpul derulării procedurilor penale, simpla comunicare a soluţiei date în cazul lui F.P., asociatul unic al societăţii, neputând echivala cu luarea la cunoştinţă a conţinutului întregului „act nou" indicat în prezenta revizuire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a constatat, însă, că cererea de revizuire formulată de SC S. SRL este inadmisibilă, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Din modul de reglementare al acestei căi de atac, rezultă că admisibilitatea revizuirii se apreciază sub mai multe aspecte, fiind necesar ca hotărârea atacată să fie cel puţin definitivă, să fie dată după evocarea fondului cauzei, iar criticile formulate să se încadreze în cele expres şi limitativ prevăzute în art. 322 C. proc. civ., în cazul de faţă temeiul legal invocat fiind art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege într-o primă situaţie, se poate cere revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care, în cazul de faţă, nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Înalta Curte reţine că în raport cu condiţiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă pe acest temei legal, înscrisurile depuse de revizuentă în susţinerea cererii sale nu sunt determinante.
În sensul dispoziţiei din art. 322 pct.5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile ce se prezintă să fie „înscrisuri doveditoare", este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării cauzei, să fi putut conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
Or, din această perspectivă, rezultă că instanţa de recurs, atunci când a pronunţat Decizia nr. 2225 din 14 iunie 2006, a avut în vedere şi a examinat acte de control financiar cu privire la 152 facturi fiscale emise în perioada 21 ianuarie - 7 martie 2003, înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii revizuente pentru aprovizionarea cu ţuică naturală de 24% vrac, având ca furnizor pe SC D.D. SRL, în vreme ce rechizitoriul din 18 martie 2005, disjuns din cauza în care administratorul societăţii revizuente a fost scos de sub urmărire penală, vizează grupul infracţional condus de G.B., care a desfăşurat o amplă activitate infracţională, pe o durată îndelungată, dar în principal în intervalul 1998 - 2000 şi vizând în esenţă, livrări de alcool.
Împrejurarea că numitul M.E., care ar fi activat ca administrator al SC D.D. SRL, exact în perioada în care s-a făcut livrarea de ţuică către revizuentă, astfel după cum susţine aceasta, face parte la rândul său din cercul infracţional al lui G.B. şi că a figurat sub nume false, nu este de natură a atrage admisibilitatea revizuirii de faţă, câtă vreme prin Decizia a cărei revizuire se cere, au fost analizate acte şi obligaţii fiscale concrete, conform legislaţiei fiscale incidente, ale unei persoane juridice distincte, respectiv SC S. SRL, independent, aşadar, de orice posibilă răspundere penală a administratorului societăţii furnizoare.
De altfel, Înalta Curte, la data soluţionării recursului, a analizat şi a pronunţat Decizia atacată şi în considerarea faptului că asociatul unic al societăţii revizuente, la acea dată, a fost scos de sub urmărire penală, pentru lipsa unuia din elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, aspect care, desigur, nu a mai putut fi invocat în susţinerea revizuirii de faţă.
În fine, Înalta Curte nu poate să nu menţioneze că înscrisurile noi depuse nu prezintă relevanţă şi pentru că în prezent, cauza penală, cu care au directă legătură, nu este soluţionată, prin Decizia penală nr. 313/A din 31 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind admise apelurile formulate, cu consecinţa desfiinţării sentinţei penale nr. 712 din 24 martie 2005 a Judecătoriei sectorului 6 şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
Prin urmare, pentru toate cele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de SC S.I. SRL, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimaţii Garda Financiară - Comisariatul General şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Respinge cererea de revizuire formulată de SC S.I. SRL Târgovişte împotriva deciziei nr. 2225 din 14 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 1915/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
