ICCJ. Decizia nr. 1877/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1877/2007
Dosar nr. 4869/33/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.V.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20789 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada evenimentelor din septembrie 1940 a fost refugiată cu familia, din motive etnice, din localitatea Câmpia Turzii, jud. Cluj, în localitatea Cluj, jud. Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 554 din 14 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N.V.T., a dispus anularea Hotărârii nr. 20789 din 15 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 06 septembrie 1940 - 06 martie1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin legea 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie Instanţa de Fond a reţinut că prin dispoziţiile art. 1 din Legea 189/2000 legiuitorul a avut în vedere întreg teritoriul României sub aspect geografic, în care au intrat, în egală măsură, atât teritoriile cedate temporar cât şi cele păstrate în continuare de către Statul român. În acelaşi context, trebuie privit şi termenul de „regimuri instaurate" întrucât, în egală măsură, el priveşte regimurile instaurate în teritoriile cedate cât şi în cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
A mai reţinut prima Instanţă că utilizarea termenilor „persoană, cetăţean român", în contextul general al titlului actului normativ incident în speţă, conduce la concluzia că toţi cetăţenii români, indiferent de etnia lor aflaţi fie în teritoriile cedate fie în cele păstrate sub administraţia românească şi care au avut de suferit o persecuţie pe motive etnice, a determinat părăsirea localităţii de domiciliu, în sensul dispoziţiilor art. 1, alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999.
A concluzionat Instanţa de Fond, că din ansamblul probatoriu administrat în cauză a rezultat că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice, tatăl acesteia fiind îndepărtat de la locul de muncă şi nevoit să plece pentru a procura mijloacele materiale necesare subzistenţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul dispoziţiilor art. 304 punctul 9 şi ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ.
Recurenta - pârâtă susţine, în esenţă, că reclamanta nu se încadrează în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, deoarece localitatea de domiciliu Câmpia Turzii se afla sub administraţie românească, iar cea de refugiu, Cluj - Napoca era sub ocupaţie hortistă, astfel încât este evident că motivul a fost altul decât exercitarea persecuţiilor etnice.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor cetăţenilor români, care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între naţionalitatea acestora şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească ori sub administraţia altui stat.
Este de notorietate situaţia că, în urma încheierii Dictatului de la Viena, prin care au fost cedate anumite teritorii româneşti din Ardealul de Nord, au avut loc persecuţii etnice reciproce, exercitate atât de regimul hortist asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate, dar şi din partea autorităţilor române asupra persoanelor de naţionalitate maghiară domiciliate în localităţile rămase sub administraţia românească. Acesta este şi motivul pentru care legiuitorul nu a făcut distincţie în ceea ce priveşte naţionalitatea cetăţenilor români aflaţi în vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000 şi nici între teritoriile de unde s-a produs refugiul ori în care s-au refugiat persoanele persecutate.
Cum din dovezile administrate în cauză, acte de stare civilă, declaraţii de martori autentificate şi declaraţii date sub prestare de jurământ în faţa Instanţei de Fond, rezultă cu evidenţă că reclamanta, cetăţean român de naţionalitate maghiară s-a refugiat din localitatea de domiciliu Câmpia Turzii în localitatea Cluj - Napoca, tatăl său fiind dat afară de la locul de muncă, familia rămânând astfel fără mijloace de trai.
Faţă de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte constată să sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei nr. 554 din 14 decembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1874/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1878/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
