ICCJ. Decizia nr. 1878/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1878/2007
Dosar nr. 3355/36/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanta la data de 15 martie 2006 reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 52425 din 16 mai 2003 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este îndreptăţită la recunoaşterea calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria în anul 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 4507 din 15 mai 2006 Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei şi a dispus declinarea cauzei spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pârâta a invocat în apărare excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, motivată de faptul, că hotărârea emisă nu a fost contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 843/ CA din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei şi a respins-o ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantei i s-a comunicat hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii 189/2000, pe care o contestă în prezenta cauză, la data de 31 iulie 2003, conform ştampilei poştale aplicată pe plicul în care s-a expediat hotărârea, iar contestaţia a fost depusă la Instanţă în data de 16 martie 2006, peste termenul de 30 de zile prevăzut în lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta D.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă că nu a avut cunoştinţă de conţinutul prevederilor legale referitoare la termenul în care putea introduce contestaţie.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea 189/2000, împotriva hotărârii emise de Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, cel interesat poate face contestaţie la Curtea de Apel în „termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii".
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a depus printre alte înscrisuri şi dovada comunicării hotărârii contestate, respectiv plicul în care a fost expediată aceasta, din care reiese că D.M. a intrat în posesia actului atacat la data de 31 iulie 2003. Pe de altă parte în cuprinsul hotărârii Comisiei s-a indicat în ultimul alineat termenul de 30 de zile în care se poate contesta hotărârea în Instanţa de contencios administrativ.
Cum, reclamanta D.M. a formulat contestaţie la data de 16 martie 2006, necunoaşterea legii neputând fi invocată în susţinerea pretenţiilor sale, nemo censetur ignorare legem, rezultă că acţiunea este tardiv formulată, Instanţa de Fond pronunţând o soluţie legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M., împotriva sentinţei nr. 843/ CA din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1877/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1884/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
