ICCJ. Decizia nr. 202/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 202/2007
Dosar nr. 4565/2/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 2 mai 2006, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 15829/100 din 24 martie 2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâta i-a respins în mod greşit cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, sub motivaţia că nu a prezentat dovezi.
A menţionat că s-a născut la data de 5 iulie 1942, după strămutarea părinţilor şi că a suferit numeroase lipsuri şi privaţiuni decurgând din această situaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1495 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului V.G., a anulat hotărârea nr. 15829/100 din 24 martie 2006, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 5 iulie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 5 iulie 1942, în judeţul Constanţa, unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după semnarea Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din septembrie 1940.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În cuprinsul recursului declarat se susţine că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece în cuprinsul acestui act normativ nu se menţionează ca şi persoanele născute pe timpul strămutării părinţilor să beneficieze de statutul de persoană strămutată.
Se arată că reclamantul s-a născut după aproape 2 ani de la semnarea Tratatului de la Craiova din septembrie 1940, iar la acea dată, nici reclamantul şi nici familia sa nu puteau fi persecutaţi, întrucât se găseau pe teritoriile aflate sub administraţie românească.
Totodată, se menţionează că Tratatul româno-bulgar de la Craiova a avut un termen de punere în aplicare de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de ratificare, iar statutul de persoană strămutată îl poate avea numai persoana care domicilia pe teritoriul judeţelor menţionate în tratat şi care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul pe teritoriul românesc.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, în oraşul Constanţa, la data de 5 iulie 1942, după ce părinţii săi au fost strămutaţi de pe teritoriul cedat Bulgariei, prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile din motive etnice în mod nemijlocit, cât şi persoanele care au îndurat aceste persecuţii în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor, în această categorie incluzându-se copiii născuţi în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii de natură etnică şi care au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile decurgând din această situaţie.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940, a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi, astfel, persoanele născute după scurgerea celor 3 luni, nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că actul normativ prin care s-au acordat drepturile compensatorii, nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1495 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 204/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
