ICCJ. Decizia nr. 1936/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1936/2007
Dosar nr. 9477/54/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 iunie 2006, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Dolj să se dispună anularea hotărârii de revizuire nr. 38 din 18 mai 2005.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este ilegală, deoarece a fost infirmată printr-o altă hotărâre, definitivă, irevocabilă şi executorie, statuându-se perioada de refugiu cuprinsă între 16 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, care a fost pusă în executare cu aproximativ 3 ani în urmă.
Totodată, reclamantul a arătat că între Hotărârea nr. 855 din 20 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi Decizia nr. 1191 din 24 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ambele definitive şi irevocabile, există contrarietate şi nu se pot executa.
Se solicită suspendarea executării hotărârii de revizuire din 18 mai 2006.
Prin sentinţa nr. 695 din 21 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului V.G. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 38 din 18 mai 2006 a Comisiei judeţene Dolj de aplicare a Legii nr. 189/2000, s-a pus în executare sentinţa nr. 76/2004 a Curţii de Apel Craiova, în forma în care a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1191/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Decizia nr. 855 din 20 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova a vizat numai punerea în executare a unei hotărâri definitive, care era executorie nefiind irevocabile neputându-se împiedica punerea în executare a hotărârii irevocabilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între cele două hotărâri neexistând contrarietate.
Instanţa de fond a mai reţinut că deşi a fost intitulată „de revizuire", Hotărârea nr. 38/2006 nu a fost emisă în condiţiile art. 10 din Legea nr. 189/2000, ci în baza Deciziei nr. 1191/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a modificat sentinţa nr. 76/2004 a Curţii de Apel Craiova, sentinţa care a fost executată, la cererea reclamantului, înainte de a deveni irevocabilă.
Totodată, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi la paguba iminentă pentru a se admite cererea de suspendare a Hotărârii nr. 38/2006.
Împotriva sentinţei nr. 695 din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul V.G.
Recurentul susţine că hotărârea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 189/2000, dar consideră că hotărârea are un caracter nelegal, Casa Judeţeană de Pensii Dolj nemaiavând dreptul să emită o hotărâre cu asemenea caracter.
Mai arată recurentul că trimiterea pe care, în apărare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj o face la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1191 din 24 februarie 2005, prin care s-a soluţionat recursul declarat de casa de pensii menţionată împotriva sentinţei nr. 76/2004 a Curţii de Apel Craiova nu are legătură cu cauza, întrucât prin această sentinţă a fost admisă contestaţia reclamantului împotriva Hotărârii nr. 1054/2003 a Casei Judeţene de Pensii Dolj. Apreciază că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a obligat casa de pensii să modifice şi Decizia de pensionare a reclamantului.
Recurentul consideră că în acest fel, sintagma „modifică sentinţa" atacată în sensul că scoate din durata refugiului perioada 1 iulie 1941 – 15 martie 1944, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei, cuprinsă şi amintită decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conduce la consecinţa menţinerii ca admisă a contestaţiei formulate de reclamant şi ca anulată a Hotărârii nr. 1054/2003 a Casei Judeţene de Pensii Dolj.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu materialul probator administrat şi cu actele normative incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-o succesiune cronologică, cauza a avut următoarea evoluţie:
- prin Hotărârea nr. 1054/2003, Casa Judeţeană de Pensii Dolj stabileşte că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioadele 16 septembrie 1940 – 01 septembrie 1941 şi 15 martie 1944 – 06 martie 1945;
- Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 76 din 19 februarie 2004, admite contestaţia reclamantului, stabilind că reclamantul beneficiază de drepturile menţionate, pentru perioada 16 septembrie 1940 – 06 martie 1945;
- Casa Judeţeană de Pensii Dolj declară recurs împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1191 din 27 februarie 2005, admite recursul şi scoate din durata refugiului perioada 01 iulie 1941 – 15 martie 1944;
- prin hotărârea de revizuire nr. 38 din 18 mai 2006, Casa Judeţeană de Pensii Dolj stabileşte că reclamantul V.G. beneficiază de drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioadele 16 septembrie 1940 – 30 iunie 1941 şi 15 martie 1944 – 06 martie 1945;
- Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 695 din 21 septembrie 2006, a respins o nouă acţiune a reclamantului având ca obiect anularea hotărârii de revizuire nr. 38/2006 a Casei Judeţene de Pensii Dolj;
- reclamantul V.G. formulează prezentul recurs împotriva sentinţei nr. 695/2006 a Curţii de Apel Craiova.
Analiza prezentului recurs scoate în evidenţă netemeinicia acestuia şi încercările recurentului de a conserva numai acele prevederi din hotărârile pronunţate care îi sunt favorabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, casele judeţene de pensii pot emite decizii de revizuire atunci când constată încălcări ale prevederilor legale. Nu este cazul deciziei de revizuire nr. 38/2006 (dosar fond) atacată de recurent în partea introductivă a acesteia făcându-se menţiunea că a fost emisă „în conformitate cu Decizia nr. 1191 din 24 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 6944/2004".
Rezultă că hotărârea de revizuire atacată a fost emisă în scopul punerii în executare a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a modificat sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova. A solicita anularea hotărârii Casei Judeţene de Pensii Dolj reprezintă, în fapt, o cerere de revocare a deciziei definitive şi irevocabile pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ca urmare, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.G., împotriva sentinţei nr. 695 din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1935/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1938/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
