ICCJ. Decizia nr. 1946/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1946/2007
Dosar nr. 4977/33/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 iunie 2006, şi înregistrată la Tribunalul Maramureş, reclamantul L.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând anularea deciziei nr. 176875 din 20 aprilie 2006, privind recalcularea pensiei şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care stagiul de cotizare stabilit să fie cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, respectiv de 20 de ani.
La data de 27 noiembrie 2006, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a pct. A.1.2 din normele tehnice nr. 5388 din 16 noiembrie 2004 emise de C.N.P.D.A.S., pentru aplicarea HG nr. 1550/2004.
În motivarea excepţiei, reclamantul a învederat nelegalitatea prevederilor susmenţionate potrivit cărora nu se distinge între asiguraţii care au fost încadraţi în grupa I sau a II-a de muncă şi care au desfăşurat minimum 20 ani, respectiv 25 ani în grupele de muncă arătate şi asiguraţii din grupa a III-a de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele contestate nu sunt acte administrative în accepţiunea contenciosului administrativ, având doar caracter orientativ, de interpretare, putând fi utilizate de casele de pensii, urmând a se stabili în dosarul de fond aplicabilitatea acestor dispoziţii în speţă.
Totuşi, instanţa analizează şi prevederile a căror nelegalitate s-a invocat, concluzionând în sensul conformităţii lor cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din anexa la HG nr. 1550/2000 şi art. 16 din Constituţia României.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul L.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a reţinut în mod eronat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, normele tehnice atacate fiind emise de o autoritate publică, în scopul executării art. 144 lit. a) din Legea nr. 19/2000, în exercitarea controlului ierarhic, dând naştere obligaţiei caselor teritoriale de pensii de a aplica dispoziţiile HG nr. 1550/2004 în conformitate cu prevederile normelor emise de organul lor tutelor.
Reclamantul a mai arătat că, reglementând în mod egal stagiul de cotizare pentru toţi asiguraţii cărora li s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, normele încalcă dispoziţiile art. 2 alin. (3) din HG nr. 1550/2004, care prevede un stagiu de cotizare diferit în funcţie de încadrarea asiguraţilor în grupe de muncă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâtele au solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că normele tehnice contestate, care sunt precizări emise în scopul soluţionării unitare a unor probleme apărute în activitatea de evaluare a pensiilor, nu modifică şi nu adaugă la cuprinsul actului normativ în interpretarea cărui au fost adoptate, fiind conforme legislaţiei în vigoare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod greşit inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, concluzionând în sensul că normele tehnice emise de C.N.P.D.A.S. nu constituie acte administrative pentru a putea fi atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Actul administrativ, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, capabil deci prin el însuşi să producă efecte juridice.
Normele tehnice ce formează obiectul excepţiei de nelegalitate întrunesc cerinţele unui act administrativ în sensul prevăzut de lege. Nu se poate susţine că prevederile acestor norme, emise în scopul soluţionării unitare a unor aspecte ivite în activitatea de recalculare a tuturor pensiilor stabilite potrivit legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 constituie o simplă corespondenţă administrativă, în condiţiile în care, precizările şi interpretările cuprinse în acest înscris constituie un îndrumar obligatoriu pentru casele teritoriale de pensii investite în efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor, potrivit HG nr. 1550/2004, în aplicarea căreia au fost adoptate aceste norme tehnice.
De altfel, însăşi instanţa, deşi a reţinut inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate întrucât normele tehnice nu ar fi un act administrativ, a analizat apoi legalitatea prevederilor atacate.
În acest mod, se constată şi neconcordanţa dintre dispozitivul hotărârii, care reţine inadmisibilitatea cererii, şi considerente, unde sunt prezentate argumente şi concluzii privind legalitatea normelor atacate pe calea excepţiei reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea admiţând recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea pe fond a excepţiei de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.N. împotriva sentinţei nr. 33 din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1939/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 231/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
