ICCJ. Decizia nr. 2015/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2015/2007
Dosar nr. 7170/2/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3248 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul R.V.M., a anulat Hotărârea nr. 16040/293 din 16 iunie 2005, emisă de C.P.M.B. şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pe perioada 20 iunie 1944 – 6 martie 1945, începând cu 1 iunie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa a reţinut că reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada refugiului mamei sale astfel încât a suferit aceleaşi persecuţii etnice ca şi aceasta.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că intimatul - reclamant nu a dovedit persecuţia etnică, având în vedere că s-a născut la 20 iunie 1944, după trei ani şi 9 luni de la refugiul mamei sale.
A mai susţinut recurenta că reclamantul s-a născut pe raza unui teritoriu aflat sub administraţie românească şi, în plus, legea nu îi menţionează expres, printre beneficiarii drepturilor acordate şi pe cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei aprobată prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
În speţă, în mod corect Instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, întrucât a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii.
Faptul că reclamantul se încadrează în prevederile legale menţionate rezultă din probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile martorilor T.E. şi P.A., acte de stare civilă.
În consecinţă, soluţia Instanţei fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 3248 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2019/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
