ICCJ. Decizia nr. 2027/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2027/2007
Dosar nr. 510/64/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 205/ F/ CA din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 510/64/2006, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată şi precizată de SC T. SA Braşov în contradictoriu cu A.R.R. – A.B. şi A.R.R.B.
A fost obligată reclamanta la 966,55 RON cheltuieli de judecată către A.R.R.B.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevede plângerea prealabilă ca o condiţie esenţială pentru admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ, textul prevăzând expres cazurile de exceptare în alin. (5).
În raport cu obiectul acţiunii, anularea Deciziilor nr. 2614 şi 2615 din 3 aprilie 2006 emise A.R.R. – A.B., a statuat Instanţa că art. 64 din OUG nr. 109/2002, întrucât se referă la atacare în contencios administrativ a măsurii de suspendare a copiei conforme a licenţei de transport, ceea ce se poate realiza pe baza art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 (prin suspendarea executării), nu este aplicabil în speţă şi nu justifică lipsa plângerii prealabile. A constatat Instanţa că reclamanta nu a făcut dovada plângerii prealabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamanta, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurenta critică sentinţa ca netemeinică şi nelegală, arătând:
- Că soluţionarea cauzei s-a făcut de către o Instanţă necompetentă, întrucât, conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa este dată de emitentul actului administrativ atacat, neavând importanţă dacă acea autoritate are sau nu personalitate juridică. Consideră recurenta că emiterea deciziei de către A.R.R. – A.B. determină competenţa Tribunalului, chiar dacă agenţia nu are personalitate juridică.
- Că hotărârea s-a pronunţat cu aplicarea greşită a legii, întrucât în speţă nu se aplică art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci legea specială, OUG nr. 109/2005, care trimite pe cel care se consideră vătămat în drepturile sale direct la Instanţa de judecată, fiind o derogare de la regula din contencios administrativ; arată recurenta că autoritatea emitentă (A.R.R.) nici nu are competenţa de a soluţiona o plângere prealabilă, întrucât nici legea privind transporturile (OUG nr. 109/2005), nici normele de aplicare a ei (Ordinul nr. 1987/2005) nu fac referire la plângerea prealabilă.
- Că teza a doua din art. 64 al OUG nr. 109/2005, conform Legii contenciosulu administrativ nr. 554/2004, nu poate conduce la concluzia că se aplică în mod obligatoriu procedura plângerii prealabile, ci doar la cea că raportului juridic îi este aplicabilă procedura instituită de această lege, actul normativ putând face şi excepţii de la aceasta.
Susţine recurenta această ipoteză cu exemple din alte acte normative care nu prevăd expres procedura prealabilă (Legea nr. 351/2004, Legea nr. 551/2004, OG nr. 92/2003).
- Că procedura prealabilă ar fi fost obligatorie numai dacă teza finală a art. 64 din OUG nr. 109/2005 ar fi impus îndeplinirea unei proceduri prealabile înainte de sesizarea Instanţei, făcând referire la plângere şi la o competenţă de soluţionare a ei. Consideră recurenta că, în aceste condiţii, Instanţa trebuie să ţină seama de dispoziţiile actului normativ care a generat acest litigiu, iar art. 20 alin. (2) din OUG nr. 109/2005 şi art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 1987/2005 nu implică plângerea prealabilă, deoarece Decizia de suspendare a copiilor conforme ale licenţelor dispune această măsură numai pentru 30 de zile, plângerea prealabilă neavând rost, întrucât la data comunicării răspunsului actul administrativ încetează să mai producă efecte.
Recursul nu se fondează.
1. Asupra competenţei materiale nu se poate reveni, întrucât prin Decizia nr. 211 din 26 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 234/64/2006, Curtea de Apel Braşov a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că legal competentă material este Curtea de Apel Braşov, iar nu Tribunalul Braşov, admiţând recursul formulat chiar de către reclamantă pe motivul necompetenţei Tribunalului, şi casând sentinţa acestuia cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel.
2. Art. 64 din OUG nr. 109/2005 conţine o normă de trimitere la dreptul comun în materia contenciosului administrativ care este Legea nr. 554/2004.
Câtă vreme aceeaşi ordonanţă nu prevede o procedură specială de contestare a actelor emise în temeiul ei se va aplica Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă fiind obligatorie.
Exemplele de excepţii la procedura prealabilă din alte legi nu sunt relevante în cauza de faţă care, sub aspect procedural, este supusă Legii nr. 554/2004, iar numai pentru dreptul substanţial este supusă OUG nr. 109/2005.
3. Procedura plângerii prealabile nu este condiţionată de conţinutul actului administrativ atacat, inclusiv de durata pentru care se aplică măsurile dispuse printr-un asemenea act.
Scopul procedurii prealabile este de a da posibilitatea autorităţii să examineze actul emis şi să decidă asupra posibilităţii de a-l revoca. Ea a fost prevăzută în interesul persoanei pe care actul o vizează, creând posibilitatea evitării unui proces.
În fine, excepţiile de la îndeplinirea procedurii prealabile există, dar sunt expres prevăzute de lege şi sunt de strictă aplicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 205/ F/ CA din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 966,55 lei cheltuieli de judecată către intimatele A.R.R. şi A.R.R. – A.B.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2025/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2034/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
