ICCJ. Decizia nr. 2025/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2025/2007
Dosar nr. 5423/59/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 335 din 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul N.N., a dispus anularea Deciziei din data de 29 iunie 2006 emisă de Ministerul Justiţiei – Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în Dosarul nr. 5977/2001 şi a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să acorde calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă străbunicii reclamantului D.R. fiica lui I. şi M., născută în anul 1885, decedată la 29 decembrie 1954.
Pentru a pronunţa această sentinţă Instanţa a reţinut că reclamantul împreună cu familia sa compusă din străbunici, bunici, părinţi şi soră a fost strămutat în Bărăgan în perioada anilor 1951 – 1955.
A mai reţinut instanţa că deciziile emise în baza OUG nr. 214/1999, depuse ca probe la dosar prin care unora din membrii familiei reclamantului li s-au recunoscut drepturile legale, coroborate cu alte probe, conduc la concluzia temeiniciei şi legalităţii acţiunii, lipsa actelor prezentate comisiei fiind acoperită prin depunerea acestora în Instanţă.
Împotriva sentinţei Instanţei de Fond a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că cererea reclamantului, în calitate de strănepot al numitei D.R., întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 214/1999 a fost înaintată Comisiei de A.F.D.P., Filiala Caraş Severin, nefiind indicată nici o adresă unde poate fi contactat solicitantul pentru a da anumite explicaţii şi eventual a depune acte suplimentare.
Recurentul a mai arătat că până la pronunţarea deciziei Comisiei, atitudinea reclamantului a fost total dezinteresată, în plus nu s-au depus actele de stare civilă care să dovedească gradul de rudenie al acestuia cu defuncta D.R., astfel că în mod corect şi legal Comisia a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999 referitor la calitatea persoanei care poate introduce cererea pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele şi probele dosarului în raport de prevederile legale incidente ca şi prin prisma criticilor recurentului pârât, Înalta Curte reţine că Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre corectă şi legală ce urmează a fi menţinută pentru următoarele consideraţiuni.
Prin Decizia din 29 iunie 2006, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a respins cererea formulată pentru doamna D.R., întemeiat numai pe lipsa dovezilor, potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, referitoare la calitatea persoanei care poate introduce cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă. Textul art. 5 alin. (1) din ordonanţă precizează că o astfel de cerere de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi introdusă şi de rudele până la al patrulea grad inclusiv, după decesul persoanei condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive.
Faţă de actele de stare civilă prezentate de reclamantul - intimat, corect a apreciat Instanţa de Fond că reclamantul este în adevăr strănepotul defunctei D.R., decedată în anul 1954 în localitatea Salcâmi, judeţul Ialomiţa, având aşadar calitatea şi capacitatea de a introduce cererea pentru acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, motivele şi lipsa comunicării invocate de recurent fiind fără relevanţă din această perspectivă. De altfel din chiar cuprinsul deciziei comisiei din 29 iunie 2006 rezultă că, iniţial, în dovedirea cererii s-a depus un înscris certificat ce atestă că D.R. apare în evidenţele speciale ca fiind strămutată în localitatea Jegălia, în perioada 18 iunie 1951 – 20 decembrie 1955, împreună cu numiţii N.I., N.I., D.N., B.M. şi B.N.
Cea mai mare parte a acestor persoane respectiv reclamantul însuşi şi rudele sale, părinţi şi bunici, au primit deja recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin decizii anterioare, emise în anii 2003 şi 2004 de aceeaşi autoritate, conform înscrisurilor depuse la dosar, ceea ce demonstrează odată în plus că situaţia acestei familii nu era cu totul necunoscută Comisiei.
Independent însă de aceasta, cu deplină relevanţă din punct de vedere legal, este dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de OUG nr. 214/1999, atât în ceea ce priveşte persoana solicitantului, cât şi persoana în favoarea căreia se solicită acordarea calităţii la acest moment, cu titlu de reparaţie morală, ceea ce demonstrează că în mod temeinic a fost admisă acţiunea reclamantului – intimat.
Cu deplina respectare a principiului contradictorialităţii ca şi a dreptului la apărare, au fost administrate dovezile propuse de reclamant în faţa Instanţei de Fond astfel că nici sub acest aspect criticile recurentului - pârât nu sunt întemeiate.
În raport de toate cele mai sus arătate conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 335 din 5 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2023/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2027/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
