ICCJ. Decizia nr. 223/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.223/2007
Dosar nr. 24210/2/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 965 din 2 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu A.N.P. ca inadmisibilă.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a solicitat să se constate că, în calitate de deţinut la Penitenciarul Jilava, aflat în executarea unei pedepse penale, i-a fost încălcat dreptul de petiţionare, i-a fost limitat accesul la justiţie şi, în consecinţă, solicită restabilirea drepturilor încălcate şi acordarea de despăgubiri; reclamantul a precizat că a înaintat administraţiei penitenciarului Jilava două petiţii în vederea înregistrării lor la secretariat şi înaintării către M.I.E. şi Curţii de Apel Ploieşti, însă i-a fost refuzată înaintarea lor către aceste instituţii pe motivul că dispoziţiile conducerii penitenciarului interzic expedierea petiţiilor adresate altor instituţii decât cele aflate în subordinea M.J., dar şi a instanţelor de judecată din afara Bucureştiului din lipsă de fonduri.
Faţă de obiectul cererii instanţa de fond a făcut aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară, iar OUG nr. 56 din 25 iunie 2003, privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, reglementează dreptul de petiţionare şi dreptul la corespondenţă, stabilind că împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de administraţia penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, plângere care se judecă potrivit art. 460 alin. (1), (3)-(6) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul S.I., cu motivarea că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a făcut o greşită aplicare a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul precizează că obiectul cererii sale l-a constituit constatarea încălcării drepturilor sale şi acordarea de despăgubiri conform art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, iar nu modificarea sau desfiinţarea unor acte administrative emise de Penitenciarul Jilava, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, dar pentru alte motive decât cele invocate de recurent.
Reclamantul-recurent a sesizat instanţa cu încălcarea drepturilor sale de corespondenţă şi petiţionare, încălcări ce au la bază măsuri dispuse de conducerea penitenciarului în care acesta se află.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, plângere care se judecă potrivit art. 460 alin. (1), (3)-(6) C. proc. pen.
Este adevărat că, în speţă, reclamantul-recurent şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dar instanţa nu este ţinută de temeiul de drept invocat de reclamant, având posibilitatea ca în temeiul rolului său activ, prevăzut de art. 129 C. proc. civ., să dea propria sa calificarea în drept a acţiunii, în funcţie de scopul urmărit de părţi.
În speţă, eventuala încălcare a drepturilor reclamantului are la bază măsurile dispuse de conducerea penitenciarului, restabilirea acestor drepturi nefiind posibilă fără cenzurarea respectivelor dispoziţii, conform OUG nr. 56/2003, reglementare cu caracter special, ce are prioritate în raport de reglementarea generală cu privire la actele administrative, respectiv Legea nr. 554/2004.
Respingând acţiunea ca inadmisibilă, în loc de a declina competenţa către instanţa competentă, curtea de apel a făcut o greşită aplicare a art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fără a ţine cont de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., care o obligau ca în situaţia în care se consideră necompetentă, să trimită dosarul instanţei competente.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 304 pct. 3 cu referire la art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, casând sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, potrivit OUG nr. 56/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.I., împotriva sentinţei civile nr. 965 din 2 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2045/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
