ICCJ. Decizia nr. 204/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 204/2007
Dosar nr. 2259/39/2006
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 aprilie 2006, C.C. a solicitat ca în contradictoriu cu P.M.G. C.P.T., să se constate inexistenţa deciziei nr. 562 din 29 decembrie 2005, privind numirea lui M.E. în funcţia de subprefect al judeţului Botoşani şi pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului să emită o decizie de declarare a postului vacant, în termen de 3 zile, sub sancţiunea plăţii amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că deşi a fost adoptată la 29 decembrie 2005, Decizia mai sus menţionată nu a fost publicată până la data de 1 ianuarie 2006, când a intrat în vigoare un nou regim juridic al funcţiei de subprefect, astfel încât actul respectiv trebuie considerat a fi inexistent.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. l alin. (3)-(5), art. 16 alin. (2), art. 52, art. 69 alin. (1) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, cele cuprinse în Legea nr. 554/2004, Legea nr. 340/2004, cu modificările ulterioare, Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare şi Legea nr. 215/2001, cu modificările ulterioare.
La data de 4 mai 2006, E.M., subprefect al judeţului Botoşani a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând să se constate, în principal, dreptul său de a ocupa funcţia publică în care a fost numit, iar pe cale accesorie, să se dispună obligarea reclamantului la plata sumei de un leu (RON) cu titlu de daune morale şi a cheltuielilor de judecată.
Intervenientul a arătat în cerere că funcţia publică deţinută anterior, anume aceea de secretar general al I.P.J.B. i-a conferit statutul de înalt funcţionar public, păstrat şi după data de 1 ianuarie 2006. Că, transformarea prin efectul legii a funcţiei publice de secretar general în funcţia publică de subprefect nu a produs modificarea statutului de înalt funcţionar public, a drepturilor salariale şi nici a atribuţiilor specifice.
A precizat totodată, că potrivit art. IV alin. (2) din OUG nr. 179/2005, secretarii generali ai prefecturii în funcţie la data de 31 decembrie 2005, ca urmare a promovării concursului organizat pentru ocuparea funcţiei respective sunt numiţi în funcţia publică de subprefect începând cu data de 1 ianuarie 2006.
În sfârşit, intervenientul a arătat că Decizia nr. 562/2005 a P.M. a fost emisă în termenul de 7 zile prevăzut în HG nr. 617 din 23 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin HG nr. 50/2005.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 160 din 21 iunie 2006 a admis excepţia ridicată de intervenientul E.M. şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea principală pentru lipsa de calitate activă a reclamantului C.C.
De asemenea, a admis cererea de intervenţie şi a obligat pe reclamant să plătească intervenientului suma de un leu (RON) cu titlu de daune morale, plus 7000 lei (RON) cheltuieli de judecată.
În fine, prin aceeaşi hotărâre a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului C.P.T. suma de 1800 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece reclamantul nu a dovedit cu nici un mijloc de probă, legitimarea sa procesuală, prin prisma îndeplinirii cumulative a cerinţelor art. l din Legea nr. 554/2004, anume „existenţa vreunei vătămări actuale, precum şi dreptul subiectiv sau interesul legitim încălcat prin emiterea de către P.M.R. a deciziei de numire în funcţia de subprefect a intervenientului".
Nu a fost nesocotit nici interesul public pentru că în realitate, numirea în funcţie a unui subprefect s-a realizat cu efect al normei legale, prin transformarea funcţiei de secretar general al prefecturii în funcţia de subprefect, ceea ce nu poate constitui o cauză care să producă vătămarea.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C.C.
Recurentul a susţinut că în mod eronat prima instanţă a admis cererea de intervenţie şi a respins acţiunea principală, deoarece Decizia nr. 562/2005 a P.M. este nelegală din punctul de vedere al datei emiterii, respectiv a celei de publicare în M. Of. Că, OUG nr. 179/2005 nu a prevăzut că secretarii generali ai prefecturilor pot fi numiţi în funcţia de subprefect fără susţinerea unui examen pentru ocuparea acestei funcţii publice.
Pe de altă parte, măsura obligării sale la plata daunelor morale nu se justifică, întrucât dacă se consideră calomniat în vreun fel prin afirmaţiile făcute în notele scrise ale recurentului, intervenientul M.E. are deschisă calea unei acţiuni penale sau civile la instanţa de judecată competentă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. l din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
Se poate adresa instanţei de contencios şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
În sensul art. 2 lit. a) din lege, prin noţiunea de persoană vătămată se înţelege orice persoană fizică sau juridică, titular ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative.
Aplicaţiunea acestor norme juridice a fost făcută în mod corect de prima instanţă, de vreme ce reclamantul C.C. în calitatea sa de cetăţean român nu a demonstrat vătămarea sa într-un drept subiectiv sau interes legitim privat prin emiterea de către P.M. a deciziei nr. 562 din 29 decembrie 2005, de numire a lui E.M. în funcţia de subprefect al judeţului Botoşani.
Inexistenţa dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al reclamantului justifică însă, soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi nu pentru lipsa calităţii sale procesuale active, aşa cum eronat s-a reţinut în sentinţă.
Actul administrativ unilateral a fost emis de autoritatea publică pârâtă cu respectarea normelor de competenţă, în aplicarea prevederilor OUG nr. 179/2005 şi în exercitarea unei prerogative legale, iar publicarea lui s-a realizat înăuntrul termenului de 7 zile de la data emiterii, stabilit de art. 265 alin. (1) din HG nr. 617/2005.
În aceste condiţii, apărarea reclamantului referitoare la inexistenţa actului juridic şi la nelegalitatea lui, care ar decurge din nesocotirea normelor legale privind recrutarea înalţilor funcţionari publici, nu putea fi primită de instanţă.
Pe de altă parte, este indiscutabil că prin introducerea acţiunii şi mediatizarea litigiului dintre părţi, reclamantul a determinat o afectare a imaginii intervenientului, atât în interiorul instituţiei publice în care ocupă funcţia de subprefect, cât şi în raporturile sale cu terţe persoane, creând motive de îngrijorare a acestora şi perturbând funcţionarea normală a prefecturii.
Prin urmare, fără temei, se susţine în recurs că daunele morale, estimate la suma modică de un leu (RON), acordate de instanţă, în baza dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu erau cuvenite intervenientului.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced (care parţial substituie motivarea sentinţei) şi de inexistenţa unor motive de casare, de ordine publică, care conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C., împotriva sentinţei nr. 160 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 202/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 205/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
