ICCJ. Decizia nr. 2045/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2045/2007
Dosar nr. 3413/2/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 3413/ 2 din 24 martie 2006, reclamanta G.E.H. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 15725/1435 din 18 ianuarie 2006 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât a dovedit cu martori şi înscrisuri că a suferit persecuţii pentru motive etnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2986 din 15 noiembrie 2006 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei G.E.H. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta nu a dovedit persecuţia etnică invocată nici prin înscrisuri şi nici prin declaraţiile autentificate ale martorilor M.I. şi H.M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs reclamanta G.E.H., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, Instanţa a înlăturat nejustificat probele depuse pentru susţinerea acţiunii, deşi prin actele şi lucrările dosarului a făcut dovada persecuţiei etnice suferite.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta G.E.H. născută Frimmet, la data de 17 iulie 1921 din părinţii M. şi Ş. a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul, din localitatea Gura Humorului şi să se refugieze în Bucureşti, în luna iunie 1942, din cauza persecuţiilor etnice exercitate asupra evreilor, pentru a fi deportaţi în Transnistria.
În consecinţă, în temeiul art.312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă. Se va casa sentinţa atacată şi pe fond se va admite acţiunea formulată de G.E.H. Se va anula Hotărârea nr. 15725/1435 din 16 ianuarie 2006 emisă de pârâtă, care va fi obligată să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 iunie 1942 – 1 august 1944, cu începere de la 1 ianuarie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.E.H. împotriva sentinţei civile nr. 2986 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de G.E.H. Anulează Hotărârea nr. 15725/1435 din 16 ianuarie 2006 emisă de C.P.M.B. şi obligă pârâta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 iunie 1942 – 1 august 1944 cu începere de la 1 ianuarie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2046/2007. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
