ICCJ. Decizia nr. 2053/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2053/2007
Dosar nr. 7424/2/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 7424/2 din 25 iulie 2006, reclamanta D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B., anularea Hotărârii nr. 16018/273 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, arătând că s-a născut în timp ce părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3249 din 29 noiembrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanta D.M. în contradictoriu cu pârâta C.P.M.B. A anulat Hotărârea nr. 16018/273 din 15 iunie 2006 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 26 iunie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2006.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta s-a născut în anul 1942, în timpul strămutării părinţilor săi din Bulgaria în România, efectele privaţiunilor cauzate de schimbul de populaţie răsfrângându-se şi asupra copiilor născuţi în această perioadă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.P.M.B., criticând-o potrivit art. 304 pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamanta s-a născut după mai mult de 1 an faţă de data semnării Tratatului dela Craiova din 7 septembrie 1940, astfel că, fiind născută pe teritoriul românesc, după ce părinţii săi fuseseră strămutaţi, reclamanta nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs invocate, precum şi potrivit art. 3041 se constată că, recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că, reclamanta D.M., fiica lui D. şi G.A., s-a născut la data 26 iunie 1942, la Constanţa, părinţii săi fiind strămutaţi din Bulgaria, localitatea Enigea, judeţul Caliacra, în România, în oraşul Constanţa.
Se reţine că reclamanta a făcut dovada strămutării părinţilor săi cu înscrisuri.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi a suferit, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei. În speţă se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu/ erau strămutaţi, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinţilor, reglementată de C. civ. – Cartea III, art. 650 şi următoarele.
În consecinţă soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 3249 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 2056/2007. Contencios → |
|---|
