ICCJ. Decizia nr. 2057/2007. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2057/2007
Dosar nr. 24066/3/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti sub nr. 24066/3/2006 la data de 30 iunie 2006 şi ulterior prin declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, la Curtea de Apel Bucureşti la data de 14 noiembrie 2006, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. – D.G.P., admiterea cererii de recunoaştere a faptului că este cetăţean român, în temeiul art. 5 lit. a) din Legea nr. 21/1991.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3507 din 11 decembrie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. – D.G.P., ca inadmisibilă.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada că anterior sesizării Instanţei de judecată s-a adresat cu cerere, Comisiei pentru constatarea condiţiilor de acordare a cetăţeniei, care funcţionează pe lângă M.J. şi că a atacat în Instanţă, eventuala încheiere de respingere emisă de respectiva comisie, situaţie faţă de care, acţiunea este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs reclamanta S.M., criticând-o în temeiul art. 304 pct.1 C. proc. civ., susţinând în esenţă că nu a solicitat Instanţei de judecată acordarea sau redobândirea cetăţeniei române, ci a contestat conţinutul adeverinţei din 19 decembrie 2005 emisă de pârât, susţinând că, în temeiul Legii nr. 21/1991 art. 5 reclamanta este de drept – cetăţean român.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat.
Din acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, reclamanta S.M. născută I.M. a solicitat admiterea cererii „de recunoaştere a faptului că sunt cetăţean român, având în vedere prevederile art. 5 lit. a) din Legea nr. 21/1991", contrar susţinerii recurentei în motivarea recursului (dosar nr. 24066/3/2006 Tribunalul Bucureşti fila 1).
Adeverinţa din 19 decembrie 2005 emisă de pârât la cererea reclamantei pentru clarificarea statutului său juridic în raport cu statul român atestă că, reclamanta S.M. născută I.M., la data de 3 octombrie 1947 la Bucureşti a figurat în evidenţele acestei instituţii ca cetăţean străin (poloneză) până în anul 1949, când a părăsit ţara, împreună cu părinţii săi.
Aceste date au fost înscrise în adeverinţă, în baza art. 4 pct. 1 din Legea nr. 33/1939 privind dobândirea şi pierderea naţionalităţii române, în vigoare la data naşterii recurentei - reclamante care prevederea faptul că „sunt români prin filiaţie, copiii legitimi al căror tată este român", tatăl reclamantei nefigurând în evidenţele M.A.I. – D.G.P. ca cetăţean român.
Se reţine în raport cu obiectul pricinii că, în cauză se aplică prevederile Legii nr. 33/1939, în vigoare la data naşterii recurentei, Legea nr. 21/1991 neputând fi aplicată retroactiv.
Recurenta - reclamantă nu are cetăţenie română întrucât aşa cum rezultă din datele aflate în evidenţa instituţiei pârâte, tatăl acesteia, J.A.I. era la data naşterii reclamantei, cetăţean polonez, iar art. 4 pct. 1 din Legea nr. 33/1939 prevedea că: „sunt români prin filiaţie copiii legitimi ai căror tată este român".
Susţinerea recurentei în motivarea recursului că, potrivit prevederilor Legii nr. 21/1991 art. 5, ar avea calitatea de cetăţean român, faţă de cetăţenia mamei sale, J.C., urmează a fi înlăturată întrucât Legea nr. 21/1991 nu se aplică retroactiv, la data naşterii recurentei fiind în vigoare Legea nr. 33/1939 care acorda copiilor legitimi, cetăţenia română, dacă tatăl era român.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, urmează a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei civile nr. 3507 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2058/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
