ICCJ. Decizia nr. 2058/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2058/2007
Dosar nr. 4918/33/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. 4918/33 din 30 noiembrie 2006, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., anularea Hotărârii nr. 20182 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 46 din 29 ianuarie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta L.M. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. şi în consecinţă a dispus anularea Hotărârii nr. 20182 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 1 mai 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2005.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta minoră fiind, a părăsit împreună cu antecesorii săi localitatea Viişoara, din cauza persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile din Ardeal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.C., criticând pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamanta nu are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 întrucât localitatea din care s-a mutat nu se afla sub ocupaţie străină, motivul plecării fiind doar o nouă alegere de domiciliu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul invocat, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, părăsirea domiciliului de către reclamanta minoră, cu familia sa, din localitatea Viişoara, judeţul Cluj şi refugierea în localitatea Apahida, judeţul Cluj a fost determinată de persecuţiile etnice care s-au exercitat asupra reclamantei şi familiei sale, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în Instanţă: F.C. şi P.F. şi din celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Împrejurarea că, reclamanta este de etnie maghiară nu prezintă relevanţă sub aspectul recunoaşterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face o distincţie în acest sens, iar persecuţia etnică a fost dovedită.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 46 din 29 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2061/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
