ICCJ. Decizia nr. 2067/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2067/2007
Dosar nr. 4301/2/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile formulate separat la data de 17 aprilie 2006, reclamantele SC D.F.E.E.E.O.N.M. SA Bacău şi SC F.D.F.E.E.E.T.N. SA Cluj Napoca au chemat în judecată M.T.C.T., solicitând revocarea parţială a Ordinului nr. 1702/2005, în sensul exonerării de la plata tarifelor de utilizare a zonei autostrăzilor şi drumurilor naţionale, prevăzute în anexa 4.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că ordinul încalcă prevederile Legii nr. 318/2003 a energiei electrice, art. 16 alin. (8), potrivit cărora titularii de autorizaţii şi licenţe, beneficiari ai drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ - teritoriale sunt scutiţi de plata de taxe, impozite şi alte obligaţii de plată instituite de către autorităţile publice.
Prin încheierea din 20 septembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus conexarea celor două cauze, iar prin sentinţa civilă nr. 2159 din 4 octombrie 2006 a admis acţiunile conexe şi a dispus anularea parţială a ordinului cu privire la stabilirea tarifelor pentru amplasarea de cabluri electrice şi stâlpi de susţinere cabluri electrice, cuprinse în anexa IV lit. c).
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că dispoziţiile prin care pârâtul a stabilit tarifele de utilizare pentru amplasarea de cabluri electrice şi stâlpi de susţinere sunt nelegale, cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (8) din Legea nr. 318/2003, potrivit cărora beneficiarii drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţii publice sau private a statului şi a unităţilor administrativ - teritoriale, titulari de autorizaţii sau licenţe sunt scutiţi de plata unor taxe şi impozite.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul M.T.C.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a învederat că Instanţa a ignorat prevederile OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor potrivit cărora cei care ocupă zona drumurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii sau instalaţii sunt obligaţi să achite tarife de utilizare a drumurilor.
De altfel, a mai arătat, pârâta, Legea nr. 318/2003 nu a abrogat dispoziţiile ordonanţei privind regimul drumurilor şi mai mult, ea însăşi conţine excepţii de la scutirea de plata taxelor şi impozitelor, facilitate care se aplică numai anumitor categorii de utilizatori, reclamantele nefăcând dovada că se încadrează în aceste categorii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Instanţa de Fond a reţinut în mod corect faptul că reclamantele, beneficiare ale unor contracte de concesiune a serviciului public de distribuţie a energiei electrice, cuprinzând reţelele de distribuţie şi terenurile aferente, sunt scutite de plata de taxe şi impozite pentru utilizarea drumurilor.
În acest sens, reclamantele care prestează servicii de utilitate publică, utilizează cu titlu gratuit terenurile afectate de instalaţii electrice, beneficiind, în calitate de titulari de autorizaţii şi licenţe de distribuţie, de prevederile art. 16 alin. (8) din Legea nr. 318/2003 în sensul scutirii de plata de taxe şi impozite instituite de autorităţile publice.
Întrucât textul art. 16 din Legea energiei electrice conţine dispoziţii speciale cu privire la ocuparea terenurilor reclamantele beneficiază de aceste facilităţi, administratorii drumurilor având obligaţia să le respecte la stabilirea tarifelor pentru utilizarea drumurilor.
OG nr. 43/1997 reglementează cu caracter general tarifele de utilizare a drumurilor, în timp ce în cauză, fiind vizate anumite categorii de utilizatori, au aplicabilitate prevederile legii speciale, Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, în virtutea căreia aceşti utilizatori beneficiază de scutiri şi facilităţi pe toată durata existenţei instalaţiilor energetice.
În raport de cele expuse mai sus, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.T.C.T. împotriva sentinţei civile nr. 2159 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2064/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2068/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
