ICCJ. Decizia nr. 2064/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2064/2007
Dosar nr. 932/64/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 932/64 din 17 noiembrie 2006 la Curtea de Apel Braşov, reclamantul S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 4695 din 31 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, arătând că, mama sa s-a refugiat împreună cu familia din comuna Poiana Sărată, judeţul Trei Scaune în oraşul Buhuşi, judeţul Neamţ din motive etnice, reclamantul fiind născut în timpul refugiului.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 219/ F din 4 decembrie 2006 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. A dispus anularea Hotărârii nr. 4695 din 31 octombrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i emită reclamantului o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată şi republicată, pentru perioada 5 iulie 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2006.
În motivarea soluţiei, s-a reţinut că reclamantul are calitatea de refugiat, fiind născut în perioada refugiului mamei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P.B., criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, întrucât reclamantul s-a născut în timp ce părinţii său se aflau în refugiu, acesta nu a fost supus persecuţiilor din motive etnice, precizând şi că, reclamantul s-a născut la un interval mai mare de 300 de zile faţă de data de 15 septembrie 1940 când a început refugiul mamei sale, S.D.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul S.A. s-a născut la data de 5 iulie 1942 în oraşul Buhuşi, raionul Buhuşi din părinţii C. şi D., care se aflau în refugiu, fiind nevoiţi să-şi părăsească domiciliul din cauza persecuţiilor etnice.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o îndemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/ strămutării a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prevederile legale referitoare la stabilirea filiaţiei, la care recurenta se referă în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale incidente cauzei. În speţă se pun în discuţie drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinţii săi se aflau în refugiu, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinţilor săi, reglementată de art. 650 şi următoarele C. civ.
În consecinţă, soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei nr. 219/ F din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2061/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2067/2007. Contencios → |
|---|
