ICCJ. Decizia nr. 2077/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2077/2007
Dosar nr. 10636/1/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată că:
Prin sentinţa civilă nr. 949 din 26 aprilie 2006, pronunţată în fond după casare, urmare Deciziei nr. 5161/2005 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC T. SRL Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, .S.R.I. şi M.A.I. privind înlăturarea ca nelegală a dispoziţiilor Cap. 10, secţiunea a 3-a, art. 39 şi următoarele din Anexa nr. 3 având drept conţinut Normele Tehnice privind proiectarea şi realizarea sistemelor tehnice de proiecţie şi de alarmare împotriva efracţiei aprobate prin HG nr. 1010 din 25 iunie 2004.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta prestează servicii de acordare de împrumuturi pe bază de amanet şi că în raport de dispoziţiile art. 69 lit. b) din Legea nr. 333/2003 Guvernul avea obligaţia să stabilească în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, Normele Tehnice care trebuie respectate cu ocazia proiectării şi realizării sistemelor de alarmare împotriva efracţiei.
Subiecţii Normelor tehnice trebuiau să fie operatorii economici care proiectează şi realizează astfel de sisteme de alarmare, însă prin norma contestată s-au introdus nelegal obligaţii derogatorii de la lege în sarcina prestatorilor de servicii de casă de amanet, deşi aceştia din urmă nu proiectează şi nu produc sisteme de alarmare împotriva efracţiei.
A mai arătat reclamanta că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 şi art. 52 din Legea nr. 333/2003 şi că obligaţiile introduse în mod nelegal o determină la efectuarea unor cheltuieli suplimentare.
Instanţa de Fond a reţinut că HG nr. 1010/2004, pentru aprobarea normelor metodologice şi a documentelor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, este legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României şi art. 69 din Legea nr. 333/2003, la iniţiativa M.A.I. şi cu respectarea Legii nr. 24/2000.
Nu au fost primite susţinerile reclamantei potrivit cărora art. 69 lit. b) din Legea nr. 333/2003 priveşte doar operatorii economici care proiectează şi realizează sisteme de alarmare împotriva efracţiei, având în vedere că în mod implicit din Anexa nr. 3 la HG nr. 1010/2004 rezultă că beneficiarii, utilizatorii acestor sisteme de alarmare se supun aceloraşi reguli.
S-a mai reţinut că în cazul în care conducătorul unui obiectiv din categoria celor prevăzute la art. 39 din HG nr. 1010/2004 are prevăzut sistem de alarmă pentru unitatea respectivă şi nu are pază umană permanentă, acest sistem trebuie conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor conform art. 41 din HG amintită şi cum rezultă din redactarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 333/2003.
În termen legal, împotriva sus - amintitei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC T. SRL Piatra Neamţ.
Fără a se indica temeiul de drept al cererii de recurs, în motivarea acesteia s-a arătat că Instanţa de Fond nu a verificat dacă intimaţii – pârâţi au respectat cu ocazia emiterii Normelor Tehnice dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 333/2003 urmând ca în cazul în care acest lucru se confirmă normele să fie constatate nule.
În opinia recurentei este vorba de o extindere abuzivă a prevederilor art. 69 lit. c) din Legea nr. 333/2003 şi asupra beneficiarilor de sisteme de alarmare, dar şi de o încălcare a art. 3 din aceeaşi lege întrucât prin normele tehnice date în aplicarea legii societatea este obligată să încheie contracte comerciale cu operatorii pe care îi licenţiază intimaţii, indiferent dacă este sau nu nevoie de serviciile acestora.
Au formulat întâmpinări în cauză Guvernul României, M.A.I. şi S.R.I.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul S.R.I. s-a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport de consemnările existente în încheierea Instanţei de Fond din 11 ianuarie 2005.
Cu aceeaşi argumentare şi intimatul M.F.P. – A.N.A.F. a invocat de asemenea lipsa calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi.
În apărările pe fondul cauzei făcute de toţi cei trei intimaţi ce au formulat întâmpinări s-a precizat că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine:
Este întemeiată şi va fi admisă în consecinţă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimaţii S.R.I. şi M.F.P. în condiţiile în care, încă de la 8 decembrie 2004, prin cerere scrisă SC T. SRL şi-a precizat acţiunea în sensul că nu înţelege să se mai judece cu aceste două autorităţi (filele 53 - 54 din Dosarul iniţial de fond nr. 4180/2004 al Curţii de Apel Bucureşti), iar prin încheierea de şedinţă din 11 ianuarie 2005, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., Instanţa a luat act de renunţarea la judecarea cererii în contradictoriu cu cei doi pârâţi.
Ca urmare în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins faţă de aceşti intimaţi (S.R.I. şi M.F.P.) pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora. De altfel, în considerentele sentinţei recurate se reţine că reclamanta a renunţat la judecată faţă de cei doi pârâţi, omiţându-se însă a se pronunţa în mod expres asupra excepţiei în discuţie.
Asupra fondului pricinii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că dezlegarea dată de Curtea de Apel Bucureşti acţiunii formulate de SC T. SRL este corectă şi legală.
Obiectul acţiunii a vizat înlăturarea ca nelegale a dispoziţiilor Cap. 10, secţiunea a 3-a, art. 39 şi următoarele din Anexa nr. 3 la HG nr. 1010/2004 pentru aprobarea normelor metodologice şi a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2004 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.
Anexa nr. 3 din actul administrativ contestat cuprinde Norme Tehnice privind proiectarea şi realizarea sistemelor tehnice de protecţie şi de alarmare împotriva efracţiei. Aceste norme au caracter obligatoriu, adresându-se atât societăţilor licenţiate specializate să execute astfel de lucrări cât şi beneficiarilor de sisteme tehnice de protecţie şi de alarmare.
Recurenta - reclamantă, ca unitate de amanet, desfăşoară operaţiuni cu metale preţioase, aliaje ale acestora sau pietre preţioase, toate acestea cu un regim special reglementat de OUG nr. 190/2000 republicată, ceea ce presupune obligaţia deţinătorului de a lua măsuri specifice de protecţie pentru a asigura securitatea bunurilor amanetate.
În conformitate cu art. 41 din HG nr. 1010/2004 în cazul în care un obiectiv din categoria celor prevăzute la art. 39 din aceeaşi hotărâre de guvern, între care sunt arătate expres casele de amanet, are prevăzut un sistem de alarmă şi nu are pază umană permanentă, atunci acesta trebuie să fie conectat la un dispecerat de monitorizare a alarmelor.
Componenţa sistemelor de alarmare împotriva efracţiei prevăzute în art. 39 alin. (1) din Anexa 3 la HG nr. 1010/2004 este în strânsă concordanţă cu prevederile art. 28 alin (5) din Legea nr. 333/2003 completată şi modificată.
În acest context, nu poate fi primită susţinerea recurentei - reclamante privind încălcarea dispoziţiilor art. 3 şi art. 52 din Legea nr. 333/2003 atâta timp cât legea instituie obligativitatea asigurării pazei bunurilor, conducătorii unităţilor vizate urmând a stabili în mod concret modalităţile de organizare şi executare a pazei, evident în conformitate cu legea incidentă şi cu normele metodologice aprobate prin HG nr. 1010/2004.
Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SRL Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 949 din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2070/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2078/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
