ICCJ. Decizia nr. 2274/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2274/2007
Dosar nr. 4030/36/2006
Şedinţa publică din 2 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ reclamanta B.M. a solicitat în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului B.A. să i se recunoască beneficiul drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 şi pe cale de consecinţă să se dispună anularea hotărârii emisă de Casa Judeţeană de Pensii.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că soţul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din Bulgaria în România, suferind întocmai ca şi părinţii lui şi fiind îndreptăţit la măsurile reparatorii instituite de lege.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că reclamanta a mai solicitat acordarea indemnizaţiei de urmaş prin cererea din 14 iulie 2006, iar hotărârea emisă nu a fost contestată motiv pentru care nu mai poate solicita a doua oară acelaşi lucru.
Pe fond a susţinut că soţul reclamantei s-a născut ulterior strămutării astfel că nu i se poate aplica beneficiul legii speciale de reparaţie nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 93/ CA din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia tardivităţii cererii şi a admis contestaţia formulată de reclamanta B.M., a anulat hotărârea Casei Judeţene de Pensii Tulcea nr. 5292 din 30 noiembrie 2005 constatând calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 în calitate de soţie supravieţuitoare în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la instanţa de judecată a constatat că pârâta nu a produs dovezi cu privire la introducerea cererii cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 189/2000, întrucât nu a depus la dosar dovada comunicării hotărârii atacate.
A găsit întemeiată cererea întrucât drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă şi copiilor care au fost născuţi ulterior strămutării întrucât au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică cu motivarea în esenţă că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se referă la persoanele care au fost mutate sau care au fost obligate să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice ori soţul reclamantei s-a născut după strămutarea părinţilor săi.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză nu se contestă că părinţii soţului reclamantei au fost strămutaţi în urma semnării Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria din Hardali, judeţul Caliacra Bulgaria în România.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1941 în localitatea Cerna - Măcin, după ce, în cursul anului 1940, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, familia sa fusese strămutată din Bulgaria în România.
Fiind născut în perioada refugiului familiei sale, intimatul-reclamant a împărtăşit acelaşi statut, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, este lipsit de relevanţă dacă reclamantul era sau nu conceput la data strămutării.
În ceea ce priveşte lipsa probatoriului care să stabilească sfârşitul perioadei persecuţiei, Curtea apreciază că aceasta critică este neîntemeiată întrucât în cauză este vorba despre o strămutare cu caracter definitiv care a urmat încheierii Tratatului dela Craiova între România şi Bulgaria.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 93/ CA din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă fluvială de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2272/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2279/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
