ICCJ. Decizia nr. 2327/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2327/2007
Dosar nr. 70/2/2006
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC N. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.R.R., I.G.C.T.I. şi SC O.I. SRL să se constate: nelegalitatea atribuirii prin procedura electronică a licenţei de execuţie pentru cursele şi traseele cuprinse în Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic interjudeţean Bucureşti-Giurgiu, pentru perioada 01 iulie 2005-30 iunie 2008 către operatorul de transport SC O.I. SRL; nelegalitatea admiterii contestaţiei pârâtei înregistrată la 18 mai 2005 prin care comisia de validare a stabilit că acest operator „beneficiază de vechime începând cu data de 15 martie 2000", când în realitate acesta deţine licenţă de execuţie pentru traseu din data de 17 mai 2005; nelegalitatea respingerii contestaţiei înregistrată la 6 iunie 2005 de către Comisie prin rezoluţia afişată la data de 3 iunie 2005, prin care a contestat vechimea modificată ilegal în favoarea operatorului de transport SC O.I. SRL, în sensul că licenţa acestuia a fost emisă în data de 17 mai 2000.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se dispună anularea licenţei de execuţie emisă în perioada 15-30 iunie 2005 de către A.R.R. prin agenţia teritorială pentru cursele şi traseul Bucureşti-Giurgiu.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a participat la licitaţia pentru atribuirea electronică a traseului Bucureşti-Giurgiu, iar la data de 31 mai 2005 a fost publicată pe site, lista contestaţiilor depuse la comisia de atribuire a licenţelor şi modificările cuprinse în această listă, constatând că operatorului de transport SC O.I. SRL i-a fost admisă contestaţia cu privire la stabilirea vechimii în traseul Bucureşti-Giurgiu, în sensul că beneficiază de vechime neîntreruptă începând cu data de 15 martie 2000, consecinţa fiind că acest operator a obţinut un punctaj mai mare decât următorul clasat, respectiv societatea reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a comisiei, reclamanta a formulat contestaţie prin care a invocat faptul că SC O.I. SRL a beneficiat de o vechime mai mare decât cea reală, luându-se, în mod eronat, în calcul data de 15 martie 2000, în loc de 17 mai 2000, contestaţia fiind respinsă la data de 13 iunie 2005 motivată pe considerentul că vechimea a fost publicată pe site înainte de atribuire.
A mai susţinut reclamanta că acest motiv este nelegal şi nereal întrucât vechimea la care se face referire că ar fi fost afişată pe site indică drept dată a eliberării licenţei de execuţie pentru traseu a firmei câştigătoare data de 17 mai 2000 şi nu data de 15 martie 2000, cum era iniţial, situaţie care ar fi dus, potrivit metodologiei de punctare la un punctaj egal între reclamantă şi SC O.I. SRL.
Reclamanta apreciază că modificarea datei de la care începe să curgă vechimea pe traseu în favoarea primului operator clasat s-a făcut prin încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv O.M.L.P.T.L. nr. 552 din 14 aprilie 2005, OG nr. 60/2001, OG nr. 20/2002, Legea nr. 468/2002 şi Metodologia de atribuire a licenţelor emise de către I.G.C.T.I. şi A.R.R. la data de 18 martie 2005.
Pârâtele A.R.R. şi I.G.C.T.I. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere temeiul de drept invocat, OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi excepţia lipsei de interes.
Prin sentinţa civilă nr. 4094 din 18 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5808/CA/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. 70/2/2006.
La data de 6 februarie 2006, pârâtul I.G.C.T.I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
La data de 7 februarie 2006, reclamanta a solicitat suspendarea executării licenţelor de execuţie pentru traseu emise în perioada 15 – 30 iunie 2000, ulterior renunţând la acest capăt de cerere.
Pârâţii A.R.R. şi SC O.I. SRL au invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în raport de actul administrativ atacat şi de art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor, competenţa de a se pronunţa asupra validării având-o Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor şi cum aceasta Comisie nu are personalitate juridică, acţiunea ar fi trebuit să fie formulată împotriva celor trei instituţii ce au avut desemnaţi membrii în comisie.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.
În şedinţa publică din data de 2 mai 2006, Curtea a respins excepţia de inadmisibilitate motivată pe temeiul de drept al acţiunii aşa cum a fost invocat în cererea de chemare în judecată, respectiv OUG nr. 60/2001, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.C.T.I. pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă cu caracter interlocutoriu de la acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 19 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de inadmisibilitate şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.R.R. şi I.G.C.T.I.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că data de 5 martie 2000 pârâta SC O.I. SRL a încheiat un contract de colaborare cu SC L.T. SRL şi cu alte trei asociaţii familiale, în temeiul art. 74 din O.M.T. nr. 527/1997, având drept scop desfăşurarea activităţii de transport de persoane, potrivit contractului, licenţa de traseu urmând a se obţine de către SC L.T. SRL, iar licenţa de execuţie şi transport intră în grija fiecărui partener. A mai reţinut instanţa de fond că din adresele din 13 aprilie 2006 emisă de SC A.C.F. SA, 30 martie 2006 şi foile de parcurs depuse la dosarul cauzei rezultă, că auto aparţinând societăţii SC O.I. SRL executa curse pe traseul Bucureşti-Giurgiu şi retur încă de la data de 15 martie 2000, pe baza licenţei de execuţie pentru traseu, eliberată pe numele SC L.T. SRL.
În ceea ce priveşte problema vechimii neîntrerupte în traseu şi de a stabili dacă operatorul de transport SC O.I. SRL a deţinut licenţă de execuţie pentru traseul Bucureşti-Giurgiu şi retur, instanţa de fond a constatat că este cert că această societate, urmare a contractului de colaborare încheiat cu SC L.T. SRL în data de 15 martie 2000 a efectuat curse pe acest traseu, în mod legal, de vreme ce Ordinul nr. 527 din 25 noiembrie 1997 permitea asocierea operatorilor de transport, asociaţie fără personalitate juridică, desemnând de comun acord unul dintre asociaţi pentru reprezentare în relaţiile cu serviciul rutier, pe numele căruia se eliberează licenţa de traseu.
A concluzionat instanţa de fond că SC O.I. SRL desfăşura activitate de transport public de persoane pe traseul Bucureşti-Giurgiu şi retur, începând cu data de 15 martie 2000, în mod legal, deţinând licenţă de traseu eliberată pe numele SC L.T. SRL, conform contractului de colaborare, astfel încât în mod corect a fost admisă contestaţia formulată de această societate.
În ceea ce priveşte respingerea contestaţiei formulate de către reclamantă prin rezoluţia din data de 13 iunie 2005, s-a reţinut faptul că această contestaţie a vizat rezultatul atribuirii din data de 13 iunie 2005, fiind formulată în data de 06 iunie 2005, prima zi de soluţionare a contestaţiilor aşa cum este menţionată în calendar şi se referea practic la rezultatul contestaţiei formulate de SC O.I. SRL şi soluţionată de Comisie, potrivit Metodologiei şi nu la lista operatorilor publicată iniţial pe site.
În concluzie, prima instanţă a apreciat soluţia pe fond de menţinere a rezultatului atribuirii iniţiale ca fiind corectă, SC O.I. SRL beneficiind de vechime în traseu începând cu 15 martie 2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC N. SRL Giurgiu, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea acţiunii formulate.
Astfel, a susţinut recurenta, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, prima licenţă de execuţie pe numele SC O.I. SRL a fost emisă la data de 15 martie 2000, fără ca acest operator să probeze în mod neechivoc faptul că ar fi deţinut o astfel de licenţă de la data respectivă, contractul cu SC L.T. SRL fiind încheiat cu încălcarea normelor legale în materie.
De asemenea, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond referindu-se şi la rezoluţia din 13 iunie 2005 prin care i-a fost respinsă contestaţia privind modul în care a fost calculată vechimea în traseu a operatorului desemnat câştigător: SC O.I. SRL, reluând susţinerea că licenţa de execuţie în traseu fusese eliberată la 17 mai 2000 şi nu la 15 martie 2000.
În concluziile scrise care au fost depuse, recurenta a susţinut, din nou, că SC O.I. SRL nu a avut vechimea în traseu care i-a fost calculată pentru a fi declarată câştigătoare a licitaţiei electronice din 3 iunie 2005, neavând licenţă de execuţie în traseu de la 13 martie 2000, aşa cum a reţinut în mod greşit instanţa de fond.
Recursul este neîntemeiat.
Criticile formulate în recurs împotriva hotărârii instanţei de fond vizează în mod direct sau indirect problema dacă societatea comercială declarată câştigătoare a licitaţiei electronice a avut sau nu vechimea în traseu care să-i asigure un punctaj superior operatorilor concurenţi, între care şi societatea comercială recurentă.
Instanţa de fond a motivat că SC O.I. SRL a avut vechimea în traseu care să-i asigure un punctaj superior, deoarece SC L.T. SRL cu care se asociase a deţinut licenţa de execuţie pentru traseul licitat încă din data de 15 martie 2000.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor pct. 3 din Anexa nr. 11 b) – Metodologia de punctare, aprobată prin Ordinul nr. 1842/2001 emis de ministrul transporturilor, se punctează şi în cazul în care operatorul de transport rutier a făcut parte dintr-o asociaţie care a exploatat traseul respectiv.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, rezultă că la data de 15 martie 2000 SC O.I. SRL a încheiat un contract de asociere cu alte asociaţii familiale, între care şi SC L.T. SRL, formând astfel o asociaţie de operatori de transport, potrivit art. 74 şi urm. din Normele de organizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe, aprobată prin Ordinul nr. 527/1997, acest operator având licenţă pentru traseul Bucureşti – Giurgiu şi retur.
Deci, susţinerea subsecventă a recurentei, că asocierea respectivă şi modul de calcul al vechimii în traseu sunt nelegale, este lipsită de temei, dispoziţiile normative citate mai sus reglementând aceste situaţii.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N. SRL Giurgiu, împotriva sentinţei civile nr. 1105 din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 2536/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
