ICCJ. Decizia nr. 2544/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2544/2007
Dosar nr. 37741/2/2005
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 august 2005, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC S.P.I. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, anularea actului nr. 251566 din 17 iunie 2005 emis de primul pârât şi a titlului executoriu nr. 628 din 17 iunie 2005 întocmit de cea de-a doua pârâtă.
În motivare, reclamanta a arătat că a urmat calea administrativă prealabilă anterior promovării acestei acţiuni, dar că această cerere este admisibilă, indiferent ce soluţie se va adopta în procedura administrativă, atâta vreme cât calea aleasă este opţională.
Pe fondul cererii, reclamanta a susţinut, în esenţă, că nu datorează sumele reţinute ca debite fiscale în sarcina sa, motiv pentru care actele contestate au fost nelegal emise.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4589 din 14 noiembrie 2005, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Judecând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1294 din 5 iunie 2006, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât titlul executoriu contestat nu este un act administrativ în sensul prevăzut de Legea nr. 554/2004, ci un act de executare silită, împotriva căruia s-a şi formulat contestaţie la executare la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar adresa nr. 251566/2005, de asemenea nu este un act administrativ în accepţiunea legii şi cu privire la acesta nu s-a urmat nici procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
S-a mai reţinut că reclamanta face confuzie între procedura administrativă prealabilă şi procedura jurisdicţiei administrative.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC S.P.I. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat că Instanţa de Fond, pe de o parte a reţinut în mod greşit neefectuarea procedurii prealabile faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice atâta vreme cât acesta reprezintă o autoritate centrală şi nu există, deci, o autoritatea ierarhic superioară care să o soluţioneze, iar pe de altă parte deşi avea această obligaţie nu a constatat nelegalitatea titlului executoriu contestat.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Având în vedere capetele de cerere cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ, a Curţii de Apel Bucureşti, şi prevederile legale incidente în cauză, respectiv cele ale Legii nr. 554/2004, dezlegarea în drept dată acţiunii formulate de reclamanta S.C. „Societate pentru Promovare Internaţională" S.R.L. Bucureşti este cea corectă.
Astfel, acţiunea promovată a vizat anularea titlului executor nr. 628/17 iunie 2005 (somaţie de plată) emis de Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 1 Bucureşti şi a actului emis de Ministerul Finanţelor Publice cu nr. 251566 din 17 iunie 2005.
Din perspectiva definiţiei legale dată de legiuitor actului administrativ prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, indiscutabil că nici unul din cele două acte contestate nu pot fi considerate ca fiind acte administrative.
Titlul executoriu, ca act emis în cadrul procedurii silite poate fi contestat în temeiul art. 169 C. proCod Fiscal după procedura specială şi imperativ stabilită de acest act normativ, ceea ce în speţă s-a şi realizat de către recurenta-reclamantă prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 17229/2005.
Prin adresa nr. 251566/2005 emisă de M.F.P. – D.G.A.C.I.D.E. s-a comunicat Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti despre consecinţele verificării efectuate de Curtea de Conturi a României – Secţia de Control Ulterior, precizându-se totodată că debitele comunicate nu au fost recunoscute de beneficiarul în cauză şi că Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti este datoare a lua măsurile necesare în vederea încasării de la debitorul reclamant prin executarea silită a sumelor cuvenite Fondului de Contrapartidă.
Rezultă, fără echivoc, că actul în discuţie nu se circumscrie definiţiei legale a actului administrativ.
Mai mult, inadmisibilitatea acestui capăt de cerere operează şi ca urmare a neefectuării procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ, dispoziţii care fac trimitere în mod clar la organul emitentă şi nu la organul ierarhic superior – cum interpretează recurenta; de altfel, prin art. 7 alin. (1) ultima teză se subliniază că „plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există".
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.P.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1294 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2549/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
