ICCJ. Decizia nr. 2329/2007. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2329/2007
Dosar nr. 37639/2/2005
Şedinţa de la 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei Instanţe la data de 5 decembrie 2005 sub nr. 37639/2/2005 (4544/2005), reclamanţii A.N.P.I. şi N.M.P., preşedinte, au chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea Deciziei C.N.V.M. din 31 octombrie 2005 de respingere a contestaţiei formulată de reclamanta A.N.P.I. împotriva modului în care au fost redactate unele articole ale Regulamentului C.N.V.M. şi modificarea parţială a regulamentului mai sus citat în conformitate cu propunerile făcute de prima reclamantă.
La termenul de judecată de la data de 8 februarie 2006 reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că înţeleg să solicite suspendarea art. 185 şi art. 277 din Regulamentul C.N.V.M., precizare la care a renunţat ulterior, respectiv, la termenul de judecată de la data de 3 mai 2005.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că la data de 2 iunie 2005, a solicitat reclamantei C.N.V.M., organizarea unei dezbateri publice în condiţiile Legii nr. 52/2003, cu privire la proiectul de emitere a regulamentului contestat prin prezenta acţiune, dezbatere publică organizată la data de 17 iunie 2005 la care a participat şi A.N.P.I., ocazie la care a cerut anumite modificări, comunicate ulterior în scris C.N.V.M. cu adresa din 21 iunie 2004.
Reclamanţii mai arată că, deşi avea obligaţia legală să publice pe Site-ul C.N.V.M., minuta şedinţei publice (art. 10 din Legea nr. 52/2003), pârâta, la data de 30 iunie 2005 a publicat un text al Regulamentului C.N.V.M., care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2005, prin care a soluţionat parţial din propunerile A.N.P.I.
În continuarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii precizează propunerile A.N.P.I., adresate C.N.V.M. şi care nu au fost luate în considerare la modificarea regulamentului şi anume: în Regulamentul C.N.V.M., au fost reproduse dispoziţii din Legea nr. 297/2004, fără să le dezvolte sau să le detalieze, încălcându-se astfel dispoziţiile Legii nr. 24/2000; nu s-a precizat, cine are obligaţia întocmirii documentelor şi de realizare a vărsămintelor fiscale pentru impozite şi taxe cu reţinere la sursă datorate de fondurile de investiţii.
Nu s-a precizat că un Administrator provizoriu trebuie să fie o S.A.I., raportul administratorului provizoriu să evidenţieze lipsurile constatate în activele entităţilor preluate şi care dintre active au o valoare cu peste 5% mai mică decât cea calculată anulării; posibilitatea ca, în cazul în care administratorul provizoriu al O.P.C., depăşeşte termenul prevăzut la alin. (5), să fie schimbat o singură dată de către C.N.V.M.; modificările contractului de societate al O.P.C., care au fost autorizate de C.N.V.M. să intre în vigoare în termen de cel puţin 30 de zile de la publicarea notei de informare; primirea cererilor de răscumpărare de investitori să se efectueze pe o perioadă de cel puţin 30 de zile; eliminarea alin. (1) lit. e), din ordonanţă; transformarea Fondului de capital de risc în A.O.P.C. să fie aprobată de A.G. a Investitorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1080 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamanţilor A.N.P.I. şi N.M.P., în contradictoriu cu pârâtul C.N.V.M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în mod greşit reclamanţii interpretează dispoziţiile art. 23 alin. (7), din regulamentul contestat în pricina de faţă, în condiţiile în care la art. 23 alin. (5),(6) şi (7), durata mandatelor administratorului provizoriu este limitată la două mandate, în cazul în care acesta nu-şi îndeplineşte obligaţia ce-i revine, C.N.V.M. fiind îndreptăţită să dispună lichidarea fondului şi să numească un lichidator.
În ce priveşte solicitarea reclamanţilor de modificare a regulamentului în sensul ca restituirea comisioanelor încasate de administratorul provizoriu de la O.P.C. să se facă în oricare din situaţiile prevăzute de art. 23 alin. (2), (4) şi (6), aceasta excede prevederilor art. 23 alin. (9) din Regulamentul C.N.V.M., dispoziţiile acestuia prevăd expres că restituirea comisioanelor este posibilă numai în cazul în care au fost încălcate în toate situaţiile prevăzute la art. 23.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs N.M.P. şi A.N.P.I. a criticat-o pentru nelegalitate şi netmeinicie invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare recurenţii au arătat că:
1. Cu privire la modalitatea tehnică de elaborare a Regulamentului, prin copierea unor pasaje din Legea 297/2004 punctul A 1 din acţiune. Instanţa nu a analizat motivaţia eronată din Decizia C.N.V.M. din 31 octombrie 2005, conform căreia nu există „un articol din legea 24/2000 care să interzică reproducerea unor dispoziţii din actul superior".
2. În privinţa cererii A.N.P.I. de indicare în Regulament a persoanelor care au obligaţia de a întocmi documentele fiscale ale fondurilor de investiţii si de a plăti amenzile si penalizările pentru întârzierea plăţii impozitelor si taxelor, punctul A 2 din acţiune, recurenţii arată că, Instanţa de Fond nici măcar nu a studiat probele depuse la dosar deoarece susţine ca problemele în cauză „fac obiectul unor legi organice privind regimul fiscal şi aparţin altor instituţii, nicidecum C.N.V.M." şi că aceasta reprezintă o dovadă a superficialităţii şi relei voinţe manifestată de Instanţa de Fond.
Au arătat că renunţă la acest capăt de cerere în condiţiile în care problematica solicitată a fost reglementată de C.N.V.M.
3. Cu privire la regulile de distribuire între S.A.I. si fond a cheltuielilor suplimentare apărute din litigiile în care este antrenat fondul de investiţii au rămas nereglementate, punctul A 3 din acţiune. Recurenţii nu au solicitat, aşa cum în mod eronat a înţeles Instanţa de Fond, ca C.N.V.M. să se substituie prin reglementări hotărârilor Instanţelor de judecată, dar au solicitat ca C.N.V.M., pe baza experienţei acumulate în ultimii 10 ani, să elaboreze reguli mai precise, care să-i reglementeze şi astfel de situaţii, pentru a împiedica rezolvări de genul celor arătate mai sus, care au prejudiciat exclusiv pe investitori.
4. În privinţa condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească administratorul provizoriu al unui fond aflat în criză (să fie în mod obligatoriu S.A.I., punctul A 4 din acţiune, în sensul că în Regulament, nu s-au prezentat condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un administrator provizoriu al unui O.P.C., iar Instanţa de Fond a formulat motivarea acestui capăt de cerere într-un mod confuz.
5. Cu privire la cererea A.N.P.I. ca raportul administratorului provizoriu să evidenţieze lipsurile constatate în activele entităţilor preluate si care dintre active au o valoare cu peste 5% mai mică decât cea calculată anterior, punctul A 5 din acţiune, Instanţa nu a înţeles că o administrare provizorie nu intervine decât într-o situaţie de criză în care administratorul fondului este schimbat, situaţie în care existenţa unei fraude ca motiv al producerii situaţiei de criză este foarte probabilă.
6. În ceea ce priveşte numărul total al mandatelor consecutive de administrare provizorie a unui O.P.C., punctul A 6 din acţiune, Instanţa a analizat în sentinţă numai cazul în care administratorul provizoriu realizează două mandate succesive de câte 90 zile fiecare, în care încearcă să găsească fondului o altă S.A.I.
7. În ceea ce priveşte solicitarea recurenţilor privind o formulare foarte clară a textului art. 23 din Regulament, care să împiedice permanentizarea unei administrări provizorii şi împrejurarea ca restituirea comisioanelor încasate de administratorul provizoriu de la O.P.C. să se facă în oricare din situaţiile prevăzute de art. 23 alin. (2) - (4) sau (6), punctul A 7 din acţiune, aceştia arată că Instanţa de Fond motivează respingerea propunerii lor prin însăşi prevederile art. 23 pct. 9 pe care doreau să le modifice. Practic, în opinia recurenţilor, s-ar putea considera că Instanţa nici nu a motivat respingerea acestei propuneri şi solicită anularea motivării în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
8. În ceea ce priveşte propunerea A.N.P.I. ca modificarea contractului de societate să intre în vigoare după 30 de zile, modificarea termenului din art. 133, art. 208 si art. 212 alin. (3) din Regulament, punctul A 11 din acţiune, Instanţa de Fond nu a oferit o motivare coerentă pentru respingerea propunerii.
9. Referitor la solicitarea A.N.P.I. de eliminare din textul art. 185 alin. (1) al Regulamentului, a pct. e), punctul A 9 din acţiune, Instanţa a susţinut că prezenţa art. 185 lit. e) din Regulament îngrădeşte calea legală a apariţiei si dezvoltării altor A.O.P.C. - uri, astfel că Instanţa de Fond nu a ţinut seama de probele depuse la dosar.
În ceea ce priveşte solicitarea A.N.P.I. de completare a art. 277 din Regulament, punctul A 13 din acţiune, recurentul arată că Instanţa de Fond nu a motivat respingerea acestui capăt de cerere în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând motivele invocate în recurs, soluţia Instanţei de Fond şi probele administrate în dosarul cauzei şi în raport de dispoziţiei art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente.
1. În ceea ce priveşte modalitatea tehnică de elaborare a Regulamentului C.N.V.M. (punctul A 1 din acţiune), cu privire la temerea recurenţilor că modificarea ulterioară a articolelor Legii nr. 297/2004 va întârzia nejustificat aplicarea lor, pentru motivul că nu sunt încă modificate în regulament, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât eventualele modificări ale legii vor intra în vigoare în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 78 din Constituţia României, iar nu la data modificării exprese a regulamentului de aplicare.
2. Referitor la cererea A.N.P.I. de indicare în Regulament a persoanelor care au obligaţia de a întocmi documentele fiscale ale fondurilor de investiţii şi de a plăti amenzile şi penalizările pentru întârzierea plăţii impozitelor şi taxelor (punctul A 2 din acţiune), Curtea constată că recurenţi au renunţat la acest capăt de cerere, constatând că problematica abordată a fost reglementată de C.N.V.M. prin emiterea Instrucţiunii, privind determinarea, reţinerea şi virarea impozitului pe câştigul de capital rezultat din transferul titlurilor de valoare obţinut de persoanele fizice.
3. Cu privire la regulile de distribuire între S.A.I. şi fond a cheltuielilor suplimentare apărute din litigiile în care este antrenat fondul de investiţii (punctul A 3 din acţiune), potrivit dispoziţiilor statutului de organizare şi funcţionare propriu, C.N.V.M. nu se poate substitui Instanţelor de judecată sau legiuitorului pentru a stabili prezumţii sau criterii de identificare a persoanelor responsabile pentru cauzarea unor prejudicii de către organismele de plasament colectiv. În situaţia în care C.N.V.M. ar emite astfel de norme ar excede atribuţiilor sale legale, contrar prerogativelor prevăzute expres şi limitativ în statutul său aprobat prin OUG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
4. În privinţa condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească administratorul provizoriu al unui fond aflat în criză (punctul A 4 din acţiune), conform prevederilor art. 23 din Regulamentul C.N.V.M., principala atribuţie a administratorului provizoriu este să efectueze „ numai acte de administrare pentru conservarea patrimoniului entităţilor administrate, precum şi transferul obligatoriu al administrării către o altă societate de administrare a investiţiilor şi publicarea acestei situaţii, cu depunerea tuturor diligenţelor necesare în acest sens". Instituţia „administratorului provizoriu", prevăzută în Regulament, are un rol important, asigurându-se continuitatea administrării pe parcursul perioadei de selectare a unei S.A.I. solide din punct de vedere financiar şi operaţional, fiind în mod clar în avantajul investitorilor, iar C.N.V.M. nu poate să stabilească norme care să impună restricţii absolute în desemnarea administratorului provizoriu pe baza unei propuneri singulare şi insuficient argumentate.
5. Referitor la cererea A.N.P.I. ca raportul administratorului provizoriu să evidenţieze lipsurile constatate în activele entităţilor preluate şi care dintre active au o valoare cu peste 5% mai mică decât cea calculată anterior (punctul A 5 din acţiune), rolul administratorului provizoriu este doar acela de a efectua acte de conservare a patrimoniului fondului de investiţii şi de a asigura transferul acestora către o alta S.A.I. Potrivit dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, depozitarului îi sunt încredinţate spre păstrare, în condiţii de siguranţă, toate activele unui O.P.C.V.M. în aceste condiţii responsabilitatea şi obligaţia de a verifica existenţa activelor revine depozitarului unui O.P.C. şi nu administratorului provizoriu.
6. Cu privire la numărul total al mandatelor consecutive de administrare provizorie a unui O.P.C. (punctul A 6 din acţiune). Din interpretarea sistematica a prevederilor art. 23 din Regulament, rezultă că numărul mandatelor administratorului provizoriu este limitat la două, iar de prelungirea mandatului, posibilitate prevăzută la art. 23 alin. (7) beneficiază numai administratorul provizoriu numit iniţial de către C.N.V.M. Dacă C.N.V.M. consideră că se impune înlocuirea primului administrator provizoriu cu alt administrator, acesta din urmă nu mai poate beneficia de prelungirea mandatului. În situaţia în care administratorul provizoriu iniţial sau, după caz, cei doi administratori nu îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin, C.N.V.M. este în drept să numească un lichidator.
Prin urmare, dacă până la data expirării celor două mandate, administratorul sau administratorii provizorii nu au reuşit să transfere administrarea unui fond către o societate de administrare a investiţiilor, C.N.V.M. are numai posibilitatea şi totodată legală, de a numi un lichidator al fondului.
7. În legătură cu solicitarea reclamanţilor ca restituirea comisioanelor încasate de administratorul provizoriu de la O.P.C. să se facă în oricare din situaţiile prevăzute la art. 23 alin. (2) – (4) sau (6) din Regulament (punctul A 7 din acţiune). Iniţial, atât în acţiune, cât şi în corespondenţa purtată de recurenţi cu C.N.V.M, aceştia au propus ca administratorii provizorii, să restituie 70% din comisioanele percepute şi în cazul în care, din motive neimputabile, nu pot identifica o societate dispusă să preia administrarea unui fond (alin. 5).
În recurs, recurenţii au solicitat ca „restituirea comisioanelor încasate de administratorul provizoriu de la O.P.C. să se facă în oricare din situaţiile prevăzute la art. 23 alin. (2) – (4) sau (6)", fără a face referire la situaţia în care nu poate fi identificată o nouă societate de administrare a investiţiilor (alin. 5); iar, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (9) din Regulament, administratorul provizoriu este obligat să restituie comisioanele încasate în cazul nerespectării oricăreia dintre dispoziţiile alin. (2), (3), (4) şi (6).
8. În ceea ce priveşte propunerea A.N.P.I. ca modificarea contractului de societate al O.P.C. să intre în vigoare după 30 de zile, modificarea termenului prevăzut la art. 133, art. 208 alin. (3) şi art. 212 alin. (3) din Regulament, (punctul A 8 şi A 11 din acţiune), Curtea constată că aceste termene prevăzute de dispoziţiile art. 133, art. 208 alin. (3) si art. 212 alin. (3) din Regulament au în vedere acordarea posibilităţii investitorilor de a-şi exercita în formele legale, aprobarea sau dezaprobarea eventualelor modificări operate de către societate, iar indiferent de termenele pe care C.N.V.M. le poate acorda, acesta nu poate suplini interesul investitorilor faţă de propriile investiţii.
9. Referitor la solicitarea A.N.P.I. de eliminare a lit. e) din textul art. 185 alin. (1) din Regulament.
Aceste prevederi permit înfiinţarea şi a altor categorii de A.O.P.C. ce vor fi detaliate ulterior prin reglementări C.N.V.M., acceptând dezvoltarea, pe viitor, a altor tipuri de A.O.P.C., în funcţie de apariţia unor noi tipuri de instrumente financiare în care se va putea investi sau a unor noi tehnici de administrare a portofoliului.
Cu privire la solicitarea A.N.P.I. de completare a art. 277 din Regulament, (punctul A 13 din acţiune), aceste reglementări nu mai sunt aplicabile nici unui fond cu capital de risc constituit în baza OG nr. 20/1998 şi a Regulamentului C.N.V.M.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRUI ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M.P. şi A.N.P.I. împotriva sentinţei nr. 1080 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2044/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 239/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
