ICCJ. Decizia nr. 2042/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2042/2007
Dosar nr. 418/1/2007
Şedinţa publică din 17 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 iunie 2006, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.P.D.R. şi O.J.C.A.M., obligarea acestora la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale de care a fost lipsit de la data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective pe funcţia de director executiv în cadrul O.J.C.A.M., constând în salariu tarifar de încadrare, spor de vechime, indemnizaţie de conducere şi salariu de merit, urmând ca la aceste sume să se aplice indicele de inflaţie până la plata efectivă. Reclamantul a solicitat şi daune morale în sumă de 20.000 euro şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a invocat existenţa unor hotărâri judecătoreşti prin care s-a anulat ordinul emis de M.A.P.D.R. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director executiv în cadrul O.J.C.A.M.
În ceea ce priveşte daunele morale, reclamantul a invocat dificultatea găsirii unui loc de muncă la vârsta de 58 de ani, faptul că are un copil student în întreţinere şi vătămarea sănătăţii prin prejudiciul moral adus de emiterea ordinului anulat.
Prin sentinţa civilă nr. 125/2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă în parte, M.A.P.D.R. a fost obligat să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate, plus 2000 Euro daune morale şi 39 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 226/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost anulat Ordinul nr. 490 din 23 mai 2005 emis de M.A.P.D.R., s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director executiv al O.J.C.A.M. şi M.A.P.D.R. a fost obligat la cheltuieli de judecată, sentinţa fiind irevocabilă conform Deciziei nr. 2261/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; că acţiunea privind despăgubirile a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; că pârâtul nu a contestat calculul drepturilor salariale prezentat de reclamant; că reclamantul a suferit disconfort psihic şi moral, pentru care Instanţa a apreciat prejudiciul moral la cuantumul de 2000 euro.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen reclamantul şi pârâtul M.A.P.D.R.
În motivarea recursului reclamantului, s-a arătat că acesta a depus acte medicale din care rezultă că a suferit o depresie majoră, o traumă greu de suportat la vârsta de 58 de ani şi un profund prejudiciu moral, care-l îndreptăţeşte să fie despăgubit cu suma solicitată de 20.000 euro.
În motivarea recursului M.A.P.D.R. s-a arătat, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit vătămarea dreptului subiectiv prin actul administrativ atacat în justiţie; că nu rezultă data la care reclamantul a luat cunoştinţă de prejudiciu, astfel că solicitarea separată a despăgubirilor este nefondată; că nu a fost efectuat un calcul al prejudiciului de către o persoană abilitată în acest sens; că reclamantul a avut reprezentarea suferinţelor psihice de la introducerea acţiunii în anulare a ordinului; că nu s-au administrat probe pentru suferinţele psihice; că măsura eliberării din funcţia de director executiv s-a luat în baza art. 84 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 188/1999, astfel că reclamantul nu poate proba afectarea prestigiului, onoarei şi reputaţiei; că nu a fost destituit din funcţie ca o măsură disciplinară; că daunele morale au fost acordate în cuantum mult prea mare.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Acţiunea în despăgubiri formulată de reclamant, întemeiată pe dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a fost depusă în termenul de un an prevăzut de alin. (2) al aceluiaşi text legal.
În cadrul primului proces privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, proces pornit la data de 22 iunie 2005, recurentul a renunţat la judecata capătului de cerere privind despăgubirile. Acţiunea de faţă a formulat-o la data de 21 iunie 2006, astfel încât nici nu prezintă relevanţă data la care a luat cunoştinţă sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 226/2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost anulat ordinul de eliberare din funcţie a reclamantului, datorită nelegalităţii actului administrativ, vătămarea dreptului subiectiv al reclamantului prin emiterea Ordinului nr. 490/2005 al M.A.P.D.R. a fost analizată în cadrul acelui proces şi a fost avută în vedere la pronunţarea sentinţei civile menţionate.
În prezentul proces, privind prejudiciul creat reclamantului prin actul nelegal emis de pârât izvorul de drept îl constituie dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ. cu referire la dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004.
Faptul ilicit constă în emiterea de către pârât a ordinului de eliberare din funcţie a reclamantului, ordin desfiinţat irevocabil de Instanţă şi care a determinat cauzarea unui prejudiciu reclamantului.
Prejudiciul material constă în drepturile salariale de care a fost privat şi care au fost corect acordate de către Instanţa de Fond, pârâtul necontestând modul de calcul prezentat de reclamant, mod de calcul care a avut la bază adeverinţa eliberată de O.J.C.A.M. şi indicele de inflaţie eliberat de D.S.M.
Prejudiciul moral suferit de reclamant rezultă fără dubiu din actele medicale prezentate de acesta, din care se reţine că în perioada 14 noiembrie 2005 – mai 2006 s-a aflat sub tratament medical de specialitate, fiind diagnosticat cu o depresie majoră. Nu are nici o relevanţă împrejurarea că reclamantul nu a avut concediu de boală, deoarece afecţiunile psihice nu se tratează numai în perioade de concediu medical.
În afara traumei psihice suferite datorită ordinului emis de pârât, când reclamantul, la vârsta de 58 de ani, avea un copil student în întreţinere şi până atunci fusese apreciat în mod deosebit la locul de muncă, se adaugă şi faptul că imaginea sa, ca profesionist, prestigiul de care s-a bucurat, au fost grav afectate. De asemenea, reclamantul a suferit şi ca urmare a împrejurării că a încercat o conciliere cu pârâtul, fără rezultat, pentru obţinerea unei funcţii de execuţie, a muncit în locuri inferior salarizate şi pe durate determinate, situaţii care i-au accentuat stresul şi disconfortul psihic.
Aspectele relevate de către pârâtul - recurent nu sunt determinante cauzei, întrucât nu are importanţă textul legal menţionat în ordinul anulat şi nici faptul că a fost o eliberare din funcţie şi nu o destituire, întrucât încetarea raporturilor de serviciu a avut impact negativ asupra sănătăţii, onoarei, prestigiului şi reputaţiei reclamantului.
Faţă de cele mai sus reţinute, suma de 2000 euro acordată cu titlul de daune morale de către Instanţa de Fond este modică, iar Curtea apreciază că reclamantul poate fi despăgubit moral cu suma solicitată de 20.000 euro în echivalent în lei, la data efectuării plăţii.
Pentru considerentele expuse, recursul reclamantului va fi admis, sentinţa se va modifica în sensul arătat mai sus, iar recursul pârâtului M.A.P.D.R. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâtul M.A.P.D.R. să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale la cursul valutar oficial din ziua plăţii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.A.P.D. rurale împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2040/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2043/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
