ICCJ. Decizia nr. 2043/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2043/2007
Dosar nr. 3049/2/2006
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 15 martie 2006, reclamantul M.L.M. a chemat în judecat M.J. – C.C.C.L.R.A., solicitând anularea Deciziei nr. 251/2003 din 12 ianuarie 2006 prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru bunicul său M.C.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că împotriva bunicului său s-a luat măsura abuzivă a arestării pentru o perioadă de 3 ani, fără ca acesta să fi fost judecat şi condamnat printr-o hotărâre judecătorească.
Prin sentinţa civilă nr. 2902 din 14 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea; a anulat contestaţia şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască lui M.C. calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Instanţa a reţinut că măsura abuzivă a reţinerii a fost luată în absenţa unei hotărâri de condamnare care să fi constatat că M.C. a desfăşurat activitate fascistă în cadrul unei organizaţii de acest fel.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, M.J., motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei formulate de Curtea de Apel Bucureşti susţinând în esenţă că măsura arestării luată împotriva lui M.C. a fost justificată de activitatea legionară desfăşurată de acesta aşa cum rezultă din relaţiile primite din partea Tribunalului Militar, şi care nu au putut fi combătute de reclamant cu nici un alt mijloc de probă.
Faptul că măsura arestării s-a dispus în absenţa unei hotărâri judecătoreşti, s-a apreciat de către recurent a nu fi relevant în condiţiile în care nici dispoziţiile art. 1 alin. (2) din OUG nr. 214/1999 nu prevede o astfel de condiţie.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 214/1999 calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă este recunoscută persoanelor care în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, ori au fost supuse unor măsuri administrative abuzive, tot din motive politice.
Pentru această din urmă categorie de persoane, acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă este însă condiţionată, fiind posibilă numai în măsura în care acestea au săvârşit fapte în scopurile prevăzute de art. 2 alin. (1), exprimânu-şi sub orice formă, personal, opoziţia împotriva regimului comunist.
Astfel fiind şi cum în cauză, din relaţiile primite de la Tribunalul Militar, adresa din 17 martie 2004, a rezultat că M.C. a fost arestat pentru delictul de activitate legionară, a participat la rebeliunea din 1941, iar după rebeliune şi-a continuat activitatea şi internat prin Decizia M.A.I. 10052/59 într-o colonie de muncă pentru o perioadă de 36 luni, nelegal şi netemeinic s-a apreciat de către Instanţa de Fond că nu s-a făcut dovada că a desfăşurat activitate fascistă.
Faptul că nu a existat o hotărâre judecătorească de condamnare, nu are relevanţă sub aspectul dovedirii legăturii cu mişcarea legionară, relaţiile primite de la Tribunalul Militar necombătute de altfel, încadrându-se în categoria documentelor prevăzute de art. 4 alin. (3) din Regulamentul de aprobare şi funcţionare al Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În fine, având în vedere şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din OUG nr. 214/1999 care interzic expres persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor pentru care s-a dovedit că au desfăşurat o activitate cu caracter fascist în cadrul unor mişcări de acest fel să beneficieze de prevederile ordonanţei, se apreciază ca fiind vădit nelegală şi netemeinică hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 2902 din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de M.L.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2044/2007. Contencios → |
|---|
