ICCJ. Decizia nr. 2383/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2383/2007
Dosar nr. 2687/1/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 august 2005 reclamantul P.G.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S., solicitând:
- anularea Deciziei nr. 259/2005 emisă de Preşedintele C.N.A.S., prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de Preşedinte – Director general al C.A.S. Sibiu;
- să se dispună reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior;
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, calculate de la data încetării activităţii şi până la reintegrarea în funcţia deţinută anterior;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin Decizia nr. 194 din 24 decembrie 2002 reclamantul a fost numit pe o perioadă de 4 ani în funcţia de Preşedinte – Director general al C.A.S. Sibiu, ca urmare a susţinerii unui concurs, însă prin Decizia nr. 259 din 29 iunie 2005, pârâta a denunţat unilateral mandatul de 4 ani, în lipsa unor clauze care să-i permită acest lucru.
Prin sentinţa civilă nr. 271 din 4 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, care, prin Decizia nr. 2407 din 22 iunie 2006, a casat sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
În urma casării cu trimitere, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. 2441/1 din 6 octombrie 2006, iar la primul termen de judecată, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuveneau în calitate de conducător al C.A.S. Sibiu, precum şi la plata sumei de 50.000 RON, daune morale cauzate în urma denunţării unilaterale a contractului în baza căruia exercita funcţia de Preşedinte – Director general al C.A.S. Sibiu.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 12 ianuarie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.G.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa de Fond a reţinut, în esenţă, că din prevederile deciziei contestate rezultă că încetarea contractului de mandat s-a impus ca urmare a reducerii funcţiei în urma reorganizării activităţii instituţiei, astfel că reducerea funcţiei a determinat şi imposibilitatea continuării mandatului, în sarcina reclamantului nefiind reţinută nici o culpă. În această situaţie, reţine Instanţa de Fond, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1546 şi urm. C. civ., referitoare la mandat şi, pe cale de consecinţă, mandatarul (reclamantul) nu poate solicita despăgubiri de la mandant (pârât).
În ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale, Instanţa de Fond a reţinut că, pentru a fi îndeplinite condiţiile de acordare a daunelor morale, trebuie să fie îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, condiţii care, în speţă, nu sunt îndeplinite, întrucât pârâta nu a comis nici o faptă ilicită, Decizia de încetare a mandatului fiind legală.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că Instanţa de Fond nu s-a conformat indicaţiilor obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi că s-a reţinut greşit că funcţia ce făcea obiectul contractului de muncă a fost redusă, şi reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu. În realitate postul, nu a fost redus, ci i-a fost schimbată numai denumirea, revocarea mandatului făcându-se fără justă cauză, ceea ce îl îndreptăţeşte la solicitarea de daune interese.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la 2 august 2005 reclamantul P.G.I. a solicitat anularea Deciziei nr. 259 din 29 iunie 2005, emisă de C.N.A.S., prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţie de Preşedinte – Director general al C.A.S. Sibiu. Cu privire la natura juridică a actului contestat jurisprudenţa Înaltei Curţi a statuat că deciziile emise de Preşedintele C.N.A.S. sunt acte administrative care pot fi cenzurate de Instanţa de contencios administrativ.
Cu privire la fondul cauzei se reţine că Instanţa de Fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art. 81 din OUG nr. 150/2002 (în prezent abrogată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii), ale Statutului C.N.A.S. şi ale Legii nr. 188/1999, republicată.
Prin Decizia nr. 259/2005, Preşedintele C.N.A.S. a dispus încetarea mandatului de Preşedinte – Director general al C.A.S. Sibiu al recurentului – reclamant.
În preambulul deciziei atacate se arată că, măsura luată face parte din planul de reorganizare a sistemului de asigurare de sănătate în plan local, urmărindu-se funcţionarea unitară şi coordonarea sistemului de asigurări de sănătate din întreaga ţară, în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 150/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Urmare a procesului de reorganizare, în vederea eficientizării activităţilor caselor de asigurări de sănătate au fost luate, la nivelul tuturor caselor de asigurări de sănătate o serie de măsuri structurale, prin desfiinţarea, reducerea sau crearea de funcţii noi.
Probele administrate în cauză au demonstrat că funcţia de Preşedinte – Director general a fost desfiinţată şi că a fost înfiinţată noua funcţie de manager al sistemului de asigurări sociale de sănătate, la nivel local.
În acest context, reîncadrarea recurentului în funcţia avută anterior nu poate avea loc, devreme ce noua organigramă a C.A.S. Sibiu nu o mai prevede.
Potrivit dispoziţiilor ar. 15 pct. (2) din Statutul C.A.S. Sibiu: „funcţia de Preşedinte - Director general manager al sistemului la nivel local, definită pe baza noilor obiective şi criterii de performanţă se ocupă prin concurs".
Invocarea de către recurent a dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 republicată, nu poate fi reţinută, pentru faptul că, persoana care ocupă funcţia de Preşedinte – Director general al unei case de asigurări de sănătate în conformitate cu prevederile OUG nr. 150/2002, nu are calitatea de funcţionar public.
Cu toate că la data emiterii deciziei atacate recurentul - reclamant se afla în cursul executării contractului de mandat atribuit prin Decizia nr. 178 din 24 decembrie 2002, care expira abia la 24 decembrie 2006, nu se poate reţine vătămarea intereselor sale, întrucât noile dispoziţii legislative vizau un interes public, prioritar, respectiv reorganizarea şi eficientizarea sistemului sanitar la nivel central şi local.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.G.I. împotriva sentinţei civile nr. 3 din 12 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2414/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
