ICCJ. Decizia nr. 2430/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2430/2007
Dosar nr. 4188/59/2006
Şedinţa publică din 10 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la data de 1 iunie 2005, reclamantul O.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., Ministrul Administraţiei şi Internelor şi I.P.J.A., anularea Ordinului nr. S/3630 din 13 mai 2005, emis de pârâţii M.A.I., Ministrul Administraţiei şi Internelor, prin care a fost destituit din postul de inspector principal la P.M.A., B.I.C.
A solicitat totodată, obligarea pârâţilor să-l reintegreze în funcţia anterior deţinută cu plata despăgubirilor aferente în cuantum egal cu salariile de care ar fi beneficiat în această perioadă, majorate şi necalculate, precum şi cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 269 din 10 octombrie2005, a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., Ministrul Administraţiei şi Internelor, astfel cum a fost precizată, a constatat nulitatea absolută a ordinului contestat şi a obligat pârâţii la plata despăgubirilor cerute de reclamant, precum şi la cheltuieli de judecată.
Totodată, Instanţa a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului I.P.J.A. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că din coroborarea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 cu dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 188/1999, ce constituie norme de trimitere la dispoziţiile C. muncii, care, în art. 268 alin. (2) stabileşte că Decizia de sancţionare disciplinară ce nu cuprinde descrierea abaterii săvârşite, motivele înlăturării apărărilor formulate de persoana sancţionată, în timpul cercetării prealabile, termenul şi Instanţa la care se poate contesta sancţiunea, este lovită de nulitate absolută.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1116 din 4 aprilie 2006 a admis recursul declarat de pârâţii M.A.I. şi de Ministrul Administraţiei şi Internelor, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza pentru rejudecarea fondului reţinând că Instanţa de Fond a încălcat art. 61 din Legea nr. 360/2002, considerând că dispoziţiile acestui text pot fi interpretate extensiv în sensul existenţei sancţiunii nulităţii deciziei de sancţionare, pentru formă, deşi dispoziţia legală nu o prevede expres.
Rejudecând fondul pricinii, Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 322 din 28 noiembrie 2006, a admis acţiunea, a dispus anularea ordinului contestat şi reintegrarea reclamantului în postul anterior deţinut, cu plata despăgubirilor solicitate în cuantum egal cu salariile de care ar fi beneficiat, indexate şi majorate; a acordat de asemenea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10.025 RON.
Instanţa a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 360/2002, ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, precum şi Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004, prin care se stabilesc principiile, termenele şi condiţiile de desfăşurare a procedurii prealabile de cercetare, pentru poliţiştii care au comis abateri disciplinare.
Instanţa a reţinut de asemenea, că abaterile disciplinare reţinute în sarcina reclamantului sunt cele indicate în art. 57 lit. a), d), i) şi k) din Legea nr. 360/2002 şi art. 12 din Ordinul nr. 400/2004, dar din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că sancţiunea aplicată este disproporţionată în raport cu gravitatea faptelor săvârşite, finalitatea urmărită putând fi asigurată şi prin aplicarea altei sancţiuni, dintre cele prevăzute de art. 58 din Legea nr. 360/2002.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Ministrul Administraţiei şi Internelor şi M.A.I., în prezent M.I.R.A., care au invocat prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi au susţinut că Instanţa de Fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, apreciind în mod greşit gravitatea abaterilor disciplinare reţinute în sarcina reclamantului şi ignorând că acesta, în perioada 2001 – 2004, a fost sancţionat pentru comiterea mai multor abateri disciplinare.
Intimatul - reclamant şi intimatul - pârât I.P.J.A. nu au depus întâmpinări.
Recursurile sunt întemeiate.
Instanţa de Fond, rejudecând cauza după casare cu trimitere, coroborând probele administrate în faza cercetării administrative şi în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut în mod judicios că intimatul - reclamant a săvârşit abaterile disciplinare reţinute în sarcina sa prin Ordinul nr. S/II/3630 din 13 mai 2005, procesul - verbal şi încheierea din 12 aprilie 2005 întocmite de Comisia de disciplină de la I.P.J.A., prevăzute la art. 57 lit. a), d), i) şi k) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu completările şi modificările ulterioare.
Instanţa de Fond a apreciat, însă, în mod greşit gravitatea abaterilor disciplinare săvârşite, reţinând în mod neîntemeiat că „sancţiunea destituirii din funcţie este prea gravă în raport cu faptele săvârşite", care „îşi găseau finalitatea prin aplicarea unei sancţiuni concordante, din art. 58 al Legii nr. 360/2005 (corect 2002)".
Într-adevăr, potrivit art. 59 alin. (8) din această lege, la stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise, dispoziţii pe care Instanţa de Fond le-a interpretat şi aplicat în mod greşit.
Astfel, este stabilit că, în perioada 2001 – 2004, intimatul - reclamant a mai săvârşit şi alte abateri disciplinare pentru care a fost sancţionat cu mustrare scrisă şi, respectiv, amânarea înaintării la gradul următor pe o perioadă de 2 ani, aspecte pe care Instanţa de Fond le-a ignorat.
Totodată, era necesar ca Instanţa de Fond să aprecieze în mod just impactul pe care abaterile disciplinare comise de intimatul - reclamant l-au avut asupra reputaţiei sale de poliţist, cât mai ales asupra prestigiului de care trebuie să se bucure Poliţia Română în cadrul societăţii.
În concluzie, Instanţa de Fond, deşi a reţinut în mod corect săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute în sarcina intimatului - reclamant, a apreciat în mod greşit că organul competent ar fi făcut o individualizare greşită a sancţiunii aplicate, astfel că recursurile formulate sunt întemeiate, urmând să fie admise.
Rejudecând cauza şi având în vedere şi considerentele de mai sus, acţiunea va fi respinsă, actul administrativ atacat fiind legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministrul Administraţiei şi Internelor. şi de M.A.I. (în prezent M.I.R.A.) împotriva sentinţei civile nr. 322 din 28 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul O.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2427/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2431/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
