ICCJ. Decizia nr. 2394/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2394/2007
Dosar nr. 10611/2/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.A. a chemat în judecată C.P.M.B. – C.M.B. pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 16195/467 din 15 septembrie 2006 şi obligarea autorităţii pârâte să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în actul contestat pârâta nu arată care sunt motivele pentru care cererea sa a fost respinsă.
Mai arată că prin Hotărârea nr. 1377 din 16 mai 2002 C.M.B. de aplicare a Legii nr. 9/1998 a stabilit faptul că este beneficiara compensaţiilor datorate de statul român ca urmare a aplicării tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 122 din 17 ianuarie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă dispunând anularea Hotărârii nr. 16195/467 din 15 septembrie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 noiembrie 1941 – 6 martie 1945 începând cu data de 1 octombrie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă Instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii în toată perioada menţionată de lege, din motive etnice fiind o persoană din categoria celor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.P.M.B.
Recurenta a susţinut în esenţă că reclamanta nu este beneficiară a Legii nr. 189/2000 întrucât s-a născut la mai mult de 1 an de la semnarea Tratatului de la Craiova, legiuitorul neluând în considerare copii născuţi după strămutarea părinţilor, ca fiind beneficiari ai drepturilor compensatorii ca şi părinţii lor.
Examinând cauza în raport de motivul invocat şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de Fond a reţinut în mod întemeiat faptul că şi reclamanta, născută în timpul strămutării părinţilor săi 10 noiembrie 1941 a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice nu se poate susţine că reclamanta ar fi exceptată de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinţi consecinţele strămutării fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.P.M.B. împotriva sentinţei civile nr. 122 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2389/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2398/2007. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
