ICCJ. Decizia nr. 2398/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2398/2007
Dosar nr. 4713/39/2006
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 19 din 5 februarie 2007,Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. – A.S. şi M.A.E.R. – D.A.C., împotriva măsurii interzicerii intrării în România şi a măsurii anulării vizei de intrare în România din 10 august 2006.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul, cetăţean ucrainean, a formulat contestaţie împotriva măsurii interzicerii intrării în România şi a măsurii anulării vizei de intrare în România nr. 358190 din 10 august 2006.
Instanţa de Fond a stabilit că A.S. a informat Ambasada Ucrainei din Bucureşti, prin adresa din 9 noiembrie 2006, că reclamantului P.I. i-a fost anulată viza de intrare în România din 10 august 2006 eliberată acestuia de Consulatul României de la Cernăuţi, de către M.A.E.R. şi pusă în aplicare de I.G.P.F., la data de 9 septembrie 2006, pe o perioadă de 15 ani.
Cu toate acestea, reclamantul nu a fost în măsură să indice actele administrative emise conform OUG nr. 194/2002 modificată şi completată, care să poată fi cenzurate de Instanţă; în consecinţă, acţiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul P.I., arătând că Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere din acţiunea sa şi a calificat greşit obiectul cererii sale. Astfel, deşi contestaţia a fost formulată împotriva interzicerii intrării în România şi împotriva măsurii anulării vizei de intrare în România din 10 august 2006, Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra acestor cereri, ci a respins acţiunea ca inadmisibilă, apreciind că nu este vorba de acte administrative ce pot fi atacate în contencios administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul adresei din 9 noiembrie 2006 către Ambasada Ucrainei din Bucureşti, a rezultat că referitor la cetăţeanul ucrainean P.I. s-au luat următoarele măsuri:
- în temeiul art. 32 alin. (1) şi (2) lit. a) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, viza de intrare în România din 10 august 2006, eliberată celui în cauză de Consulatul României de la Cernăuţi a fost revocată, măsura fiind dispusă de către M.A.E.R. şi pusă în aplicare de I.G.P.F., conform art. 32 alin. (4) din OUG nr. 194/2002;
- în temeiul art. 8 alin. (1) lit. c) coroborate cu art. 101 alin. (2) din acelaşi act normativ, împotriva celui în cauză a fost instituită interdicţia de intrare în România pe o perioadă de 15 ani.
Faţă de această situaţie de fapt Instanţa de Fond avea obligaţia ca în temeiul rolului său activ, cu referire specială la art. 13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să solicite autorităţilor pârâte întreaga documentaţie care a stat la baza măsurilor administrative menţionate şi să verifice dacă aceste măsuri au la bază decizii legal emise de către autorităţile competente, iar în caz contrar să dispună anularea lor, în funcţie şi de eventualele precizări de acţiune ale reclamantului - recurent.
Neprocedând în acest fel, Instanţa de Fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere referitor la interzicerea intrării în România pe o perioadă determinată, măsură ce este de competenţa A.S. şi nici asupra legalităţii măsurii de anulare a vizei de intrare în România.
Pentru motivele menţionate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, constatându-se că Instanţa de Fond a interpretat greşit actele deduse judecăţii, apreciind că nu pot fi analizate pe calea contenciosului administrativ, în speţă fiind vorba de măsuri şi acte administrative, care au provocat reclamantului - recurent o vătămare în drepturile sale prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei nr. 19 din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2394/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 24/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
