ICCJ. Decizia nr. 2404/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2404/2007
Dosar nr. 134/35/2007
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.G. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 12946 din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi, să o oblige pe acesta să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca soţ supravieţuitor al defunctei B.F. născută la data de 13 noiembrie 1942, în localitatea de refugiu a părinţilor săi.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că părinţii defunctei sale soţii B.I. şi B.C. au fost refugiaţi în perioada septembrie 1940 aprilie 1945, din localitatea de domiciliu Mihai Bravu în localitatea Dolat judeţul Timiş, localitate în care la data de 13 noiembrie 1942 s-a născut soţia sa.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 26/CA/2007/PI din 5 februarie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 12946/ din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, ca soţ supravieţuitor al defunctei B.F., pentru perioada 3 noiembrie 1942 – 6 martie 1945.
Totodată, a obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut că, născându-se în refugiu, soţia reclamantului a suferit consecinţele persecuţiei etnice a părinţilor, alături de ei, având acelaşi statut de refugiat, neavând nici o relevanţă juridică Precizările C.N.P.A.S. Aşa fiind, a apreciat că acţiunea este întemeiată şi în baza art. 3 din Legea nr. 189/2000, a admis-o, în sensul solicitat.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P.B.
Recurenta a susţinut în esenţă că, soţia reclamantului nu era născută la data strămutării părinţilor săi, şi ca urmare nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, aşa cum expres şi limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
A mai susţinut că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu pentru a i se deschide dreptul la succesiune.
Examinând cauza în raport de motivul invocat şi, având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel Instanţa de Fond a reţinut în mod întemeiat faptul că, şi reclamanta, născută în timpul strămutării părinţiilor săi a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinţi consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Astfel, potrivit acestui articol „soţul supravieţuitor al aceluia decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 va beneficia, începând cu data de 1 a lunii următoare celui în care a fost depusă cererea de o indemnizaţie de… dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
Aşa fiind şi având în vedere îndeplinirea acestor condiţii legale, în mod corect Instanţa de Fond a admis acţiunea reclamantului acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinţei civile nr. 26/CA/2007 din 5 februarie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2412/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
