ICCJ. Decizia nr. 2417/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2417/2007
Dosar nr. 4528/2/2006
Şedinţa publică din 10 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta R.I. a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 424 din 29 noiembrie 2005 emis de Preşedintele A.N.P.H., solicitând anularea acestuia, acordarea unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă în funcţie, reintegrarea reclamantei într-o funcţie publică corespunzătoare în cadrul A.N.P.H.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 136 din 17 ianuarie 2007 a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii invocate de pârâtă, dar şi cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Excepţia inadmisibilităţii a fost respinsă deoarece în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora funcţionarul public poate solicita anularea actului administrativ la Instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privitoare la plângerea prealabilă nefiind aplicabile.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, respingerea a fost motivată deoarece termenul de 30 de zile curge de la data comunicării.
Pe fond, cererea reclamantei a fost respinsă pentru că Ordinul nr. 424 din 29 noiembrie 2005 a fost emis în temeiul prevederilor art. 84 alin. (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a OG nr. 51/2005, ordinul fiind legal.
Ordinul a fost emis la 12 decembrie 2005 pentru că reclamanta s-a aflat în concediu medical până la 11 noiembrie 2005, iar ulterior nu s-a mai prezentat la serviciu şi nici nu a depus nici un document prin care să clarifice situaţia sa. Însă, la 6 ianuarie 2006, reclamanta s-a prezentat la sediul unităţii solicitând eliberarea carnetului de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi, pe fondul cauzei, să se admită contestaţia.
S-a considerat că soluţia Instanţei de Fond este nelegală, pentru că este pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
S-a invocat faptul că ordinul a fost emis la data de 29 decembrie 2005, dar efectele sale s-au produs începând cu 12 decembrie 2005 şi nu i-a fost acordat preavizul de 30 de zile calendaristice prevăzut de lege.
Pârâta – intimată avea şi obligaţia de a-i pune la dispoziţie o funcţie publică corespunzătoare, conform art. 86 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, iar la data emiterii ordinului erau funcţii publice vacante.
Pentru că la data intrării în vigoare a OG nr. 51/2005, respectiv, 1 septembrie 2005, raporturile de serviciu ale reclamantei erau suspendate, intimata, avea obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice.
Intimata – A.N.P.H. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului.
Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 424 din 29 decembrie 2005 emis de Preşedintele A.N.P.H. s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei R.I. cu intimata – pârâtă, începând cu data de 12 decembrie 2005.
Reclamanta s-a aflat în concediu medical în perioada 15 august 2005 - 11 noiembrie 2005, perioadă în care raporturile de muncă ale reclamantei au fost suspendate de drept.
OG nr. 51/2005 pentru modificarea şi completarea OG nr. 14/2003 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.P.H. a desfiinţat Inspecţiile Regionale şi, implicit, funcţia de inspector şef, aceeaşi funcţie cu cea ocupată de reclamantă – aceea de inspector şef al Inspecţiei Regionale Bucureşti, începând cu data de 1 octombrie 2005.
Intimata A.N.P.H. a comunicat către toate Inspecţiile Regionale faptul că, începând cu 1 octombrie 2005, funcţia publică de inspector – şef nu se mai regăseşte în ştatul de funcţii al A.N.P.H., iar printr-o adresă din 8 septembrie 2005, s-a revenit şi s-a comunicat faptul că prin adresa anterioară a fost acordat şi preavizul prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Însă, în cazul reclamantei, termenul de preaviz nu a curs de la data de 10 octombrie 2005 pentru că aceasta avea suspendate raporturile cu intimata până la 11 noiembrie 2005, când expira concediul medical.
După expirarea datei de 11 noiembrie 2005, reclamanta nici nu s-a prezentat la locul de muncă şi nici nu a prezentat vreun înscris care să conducă la prelungirea concediului medical, astfel că, la data de 28 noiembrie 2005, intimata a invitat-o pe reclamantă să se prezinte pentru reglementarea situaţiei sale pentru că la data de 11 noiembrie 2005, expirase perioada concediului medical, invitaţie care nu a fost onorată de aceasta.
Este motivul pentru care la data de 29 decembrie 2005 a fost emis Ordinul nr. 424 de către Preşedintele A.N.P.H. prin care, începând cu 12 decembrie 2005 au încetat raporturile de serviciu ale reclamantei cu A.N.P.H.
Ordinul nu este lovit de nulitate pentru că şi-ar fi produs efectele începând cu 12 decembrie 2005 pentru că, actele administrative sunt, în principiu producătoare de efecte pentru viitor, dar de la acest principiu pot exista şi excepţii, cum este şi cazul celui în speţă.
La 12 decembrie 2005 au expirat cele 30 de zile de preaviz pe care intimata le-a acordat reclamantei, în conformitate cu art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, calculate faţă de 11 noiembrie 2005, când a expirat perioada de concediu medical.
Pentru că reclamanta nu s-a prezentat, nu s-a putut proceda nici la punerea la dispoziţie a unei funcţii publice corespunzătoare, aşa cum cer dispoziţiile art. 86 alin. (1) din Legea nr. 188/1991.
În motivele de recurs, reclamanta – recurentă nu face altceva decât să invoce propria sa culpă, pentru că adresa din 28 noiembrie 2005 a A.N.P.H. a fost restituită, deşi aceasta a fost comunicată reclamantei la aceeaşi adresă la care a fost citată şi în prezenta cauză, iar faptul că la 6 ianuarie 2006 reclamanta a solicitat eliberarea cărţii de muncă dovedeşte că reclamanta cunoştea despre modificările aduse raporturilor sale de muncă.
De altfel, intimata – pârâtă a arătat că reclamanta – recurentă ar fi angajata D.G.A.S.P.C. fapt care nu a fost contestat de recurentă.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, pentru că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 17 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2424/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
