ICCJ. Decizia nr. 2425/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2425/2007
Dosar nr. 1395/36/2006
Şedinţa publică din 10 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 89/ CA din 8 februarie 2007, Curtea de Apel Constanţa, a admis acţiunea formulată de reclamantul V.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, având ca obiect recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, a anulat Hotărârea nr. 5401 din 31 ianuarie 2006, emisă de pârâtă şi a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului beneficiul drepturilor solicitate, începând cu data de 1 februarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost obligaţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiei etnice suferite, dar în perioada reglementată de art. 1 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, împrejurare ce-i dă dreptul să beneficieze de drepturile prevăzute de acest act normativ, având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au suferit direct, sau indirect, consecinţele persecuţiei etnice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea.
Recurenta a susţinut că intimatul,nefiind născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, ci s-a născut în anul 1944, pe teritoriul României, nu se poate susţine că a fost victima persecuţiei etnice şi nici că, din această cauză, a fost obligat să-şi schimbe domiciliul.
S-a mai susţinut că în acelaşi sens pledează şi textul Tratatului de la Craiova din 1940, potrivit căruia schimbul de populaţie, dintre cele două ţări, urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare şi pe cale de consecinţă, numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerinţele legale pentru a beneficia de dispoziţiile legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale acestei experienţe au fost suportate, de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii pentru privaţiunile suferite.
Rezultă aşadar că textul Tratatului de la Craiova, din 1940 privind schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs, nu prezintă relevanţă din punctul de vedere ale recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În concluzie, intimatul reclamant, născut pe teritoriul României, în judeţul Tulcea, la 4 martie 1994, în intervalul reglementat de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, este îndreptăţit, aşa cum corect a stabilit Instanţa de Fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de Instanţa de Fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 89/ CA din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2424/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2432/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
