ICCJ. Decizia nr. 2466/2007. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2466/2007
Dosar nr. 8709/299/2006
Şedinţa publică din 11 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul M.P. a solicitat Instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate faptul că acesta este cetăţean român.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6653 din 25 aprilie 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale a Instanţei şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
S-a considerat că, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 alin. (1) lit. e) din acelaşi act normativ, competenţa aparţine Instanţei de contencios administrativ pentru că reclamantul a solicitat eliberarea unui act administrativ, iar Curtea de Apel Bucureşti este competentă conform art. 3 pct.1 C. proc. civ. pentru că adresa emană de la o autoritate publică centrală, respectiv, D.G.P.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 8709/299/2006, iar D.G.P., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 3092 din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă, excepţia inadmisibilităţii fiind invocată din oficiu.
Pentru a motiva această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul invocă dobândirea cetăţeniei române ca efect de drept al descendenţei sale din bunici materni, care anterior anului 1940, au avut calitatea de cetăţeni români, cetăţenie la care nu au renunţat niciodată.
Însă, prin ieşirea din componenţa României a actualului teritoriu al Republicii Moldova, independent de voinţa lor, ascendenţii reclamantului au pierdut cetăţenia română, iar reclamantul poate solicita redobândirea cetăţeniei române în condiţiile Legii nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
Potrivit Legii nr. 21/1991 şi Constituţiei României, pierderea cetăţeniei se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 218/1991, iar în art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege – „Cetăţenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naştere".
Printre modurile de pierdere a cetăţeniei nu figurează şi ca efect al pierderii vreunui teritoriu din competenţa României, iar pentru că nu există nici un act prin care autorilor săi le-a fost retrasă cetăţenia română, înseamnă că aceştia au păstrat-o.
D.G.P. din cadrul M.A.I. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat.
Examinând lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cerut autorităţilor române să constate că este cetăţean român, invocând faptul că bunicii materni, anterior anului 1940, au avut cetăţenie română, cetăţenie la care ei nu au renunţat niciodată.
O asemenea acţiune este inadmisibilă pentru că, prin lege specială, este prevăzută procedura de redobândire a cetăţeniei române, procedură prevăzută în art. 101 din Legea nr. 21/1991 potrivit căreia „Foştii cetăţeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetăţenia română din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c), e) şi f)".
Competenţa de soluţionare a acestor cereri aparţine Ministerului Justiţiei, conform OUG nr. 167/2001 şi OUG nr. 68/2001.
De altfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Susţinerile reclamantului că bunicii săi nu au renunţat niciodată la cetăţenia română sunt fără relevanţă, pentru că legea română a stabilit condiţiile în care cetăţenii români care au pierdut cetăţenia din motive neimputabile sau le-a fost ridicată fără voia lor sau a moştenitorilor lor, pot cere redobândirea cetăţeniei române, tocmai avându-se în vedere evenimentele istorice datorită cărora teritorii care au aparţinut României nu se mai află sub jurisdicţia statului român.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinţei civile nr. 3092 din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2474/2007. Contencios. Perimare. Recurs → |
|---|
