ICCJ. Decizia nr. 2485/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2485/2007
Dosar nr. 2357/36/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 77 din 1 februarie 2007 a respins excepţia nulităţii Ordinului nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 invocată de reclamant, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul O.D.D. în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A., a anulat Ordinul nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 emis de M.A.I., a dispus repunerea reclamantului în situaţia anterioară emiterii ordinului, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul pe perioada destituirii din funcţie şi până la repunerea sa în funcţia de subinspector de poliţie, a respins capătul de cerere privind anularea calificativului pe anul 2005 ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins ca nedovedită cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că prin ordinul contestat reclamantul, subinspector de poliţie, a fost sancţionat disciplinar cu „destituirea din poliţie", începând cu data de 9 februarie 2006, conform art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, pentru săvârşirea unei abateri disciplinare prevăzută la art. 57 lit. b) şi art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, respectiv „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, constând în aceea că nu a stăpânit situaţia operativă, în calitate de şef de tură - serviciu, din zona de competenţă a G.N. Mangalia în data de 28 septembrie 2005 între orele 01,30 – 03,00 şi nu a îndeplinit eficient funcţiile de organizare şi planificare din cadrul actului managerial, planificând personal suplimentar calificat pentru activitatea de control la trecerea frontierei din cadrul postului de control din localitatea 2 Mai în detrimentul necesarului de personal al echipei de control din P.T.F. Vama Veche, favorizând astfel producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005."
Prima Instanţă a arătat că evenimentul de care se face vorbire în ordinul contestat se referă la faptul că în acea noapte între orele 1,30 - 3,00 au fost reţinute de Poliţia Mangalia, pe ruta 2 Mai – Mangalia, 5 autoturisme aparţinând unor lucrători ai firmei G.F.S. care funcţiona în punctul de lucru al P.T.F. Vama Veche, având asupra lor cantităţi mari de băuturi alcoolice şi ţigări netimbrate de provenienţă străină care proveneau din magazinul cu regim duty - free al SC A.T. SRL Constanţa.
Curtea a reţinut că excepţia nulităţii Ordinului nr. S/II/2330 din 15 februarie 2006 este nefondată pentru următoarele motive:
Conform art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 360/2002, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea acestor comisii.
Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al M.A.I.
Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
Aplicarea sancţiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin Ordin al M.A.I., după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1).
Prin Dispoziţia nr. 452342 din 1 octombrie 2005 a I.J.P.F. Constanţa s-a constituit consiliul de disciplină care să analizeze abaterile disciplinare reţinute în sarcina reclamantului, precum şi vinovăţia acestuia. Potrivit procesului - verbal din şedinţa din 2 octombrie 2005 activitatea consiliului a fost suspendată motivat de faptul că, deşi citat pentru a se prezenta în faţa consiliului, reclamantul a lipsit din cauze medicale, internându-se în aceeaşi zi, în regim de urgenţă, la Spitalul Judeţean Constanta.
Prima Instanţă a reţinut faptul că, în speţă, sancţiunea a fost dispusă după consultarea obligatorie a Consiliului de Disciplină constituit la nivelul I.J.P.F. Constanţa în baza Dispoziţiei nr. 452342.
Cum sancţiunea aplicată reclamantului nu se încadrează în excepţiile prevăzute de art. 59 alin. (1) din legea mai sus indicată, nu se poate aprecia că ordinul a fost emis tardiv, întrucât termenul de 60 de zile se calculează de la finalizarea cercetării prealabile în care se include însă şi perioada consultării consiliilor de disciplină.
Pe de altă parte, Instanţa de Fond a menţionat că în art. 62 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.I.R.A. sunt prevăzute menţiunile pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu actul administrativ de sancţionare; însă, în Legea nr. 360/2002, nu este prevăzută sancţiunea care intervine în lipsa unora din menţiuni.
Prima Instanţă a apreciat că o persoană este în drept să invoce nulitatea atunci când actul nul i-a adus o atingere unui drept sau unui interes al său ori în cazul în care actul administrativ de sancţionare nu conţine menţiunea referitoare la termenul şi Instanţa competentă să judece conflictul. Dacă, totuşi, contestatorul atacă în termen şila Instanţa competentă actul, este fără putinţă de tăgadă că nu i s-a adus nici o atingere vreunui drept sau interes.
Lipsa unor astfel de menţiuni nu atrage, aşadar, nulitatea absolută a ordinului contestat în cauză, acţiunea fiind introdusă în termenul şi la Instanţa competentă material. De altfel, chiar şi în situaţia în care s-ar fi menţionat eronat Instanţa competentă, nu intervine nulitatea absolută a actului contestat, deoarece normele de competenţă sunt de ordine publică, Instanţa de judecată fiind obligată să-şi verifice propria competenţă.
În plus, prima Instanţă a susţinut că nu se poate reţine nici faptul că ordinul contestat este lovit de nulitate absolută, pentru că nu cuprinde apărările formulate de poliţist, atâta vreme cât în actul administrativ a fost făcută menţiunea că acestea au fost înlăturate cu prilejul analizării în Consiliul de Disciplină.
Pe fondul cauzei, Curtea a arătat că în actul administrativ atacat nu se reţine în concret în ce fel reclamantul a contribuit, cu vinovăţie, la producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005, respectiv dacă planificarea a fost întocmită tocmai pentru a favoriza scoaterea mărfii din magazinul cu regim duty - free.
În opinia primei Instanţe, întocmirea unei planificări defectuoase, fără vinovăţie, nu era de natură a antrena răspunderea disciplinară sub forma destituirii din poliţie, ci se putea, eventual, discuta de lipsa calităţilor manageriale ale reclamantului ca şef de tură.
Cum sarcina probei incumbă intimatului, acesta avea obligaţia de a dovedi îndeplinirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii disciplinare, respectiv: săvârşirea unei fapte care este considerată abatere disciplinară; vinovăţia reclamantului; legătura de cauzalitate între planificarea poliţiştilor de tură şi evenimentul produs în noaptea de 28 septembrie 2005; încălcarea dispoziţiei din 2 august 2005 a I.G.P.F. prin care se atrage atenţia asupra necesităţii rotirii personalului la frontiera verde şi în P.T.F.
Prima Instanţă a concluzionat în sensul că intimatul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor anterior indicate pentru a putea fi antrenată răspunderea disciplinară a reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A., care a solicitat casarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 3041 C.proc. civ., recurentul arată că în mod greşit prima Instanţă a apreciat că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru angajarea răspunderii disciplinare a intimatului.
În acest sens, recurentul susţine că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a probat faptul că intimatul a săvârşit fapte care îmbracă forma abaterilor disciplinare, că acesta a acţionat cu vinovăţie la producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005 şi că există o legătură de cauzalitate între planificarea poliţiştilor de tură şi evenimentul produs la acea dată.
În plus, recurentul arată că intimatul trebuia să prevadă că întocmirea unei planificări defectuoase a personalului din subordine ar putea să favorizeze producerea unor evenimente infracţionale.
De asemenea, recurentul susţine că la luarea măsurii disciplinare au fost respectate prevederile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, modificată, în sensul că la stabilirea sancţiunii s-a ţinut cont şi de activitatea anterioară a intimatului - reclamant.
Pe de altă parte, recurentul arată că prima Instanţă i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât prin încheierea de şedinţă de la data de 22 ianuarie 2007 i-a respins cererea de audiere a unui martor şi administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, cu motivarea că acestea au fost formulate tardiv.
Intimatul O.D.D. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C.proc.civ, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, în noaptea de 28 septembrie 2005, intimatul O.D.D a fost planificat în serviciu la G.N. Mangalia, în calitate de şef de tură. Între orele 1,30 - 3,00, au fost reţinute de Poliţia Mangalia, pe ruta 2 Mai – Mangalia, 5 autoturisme aparţinând unor lucrători ai firmei G.F.S., care funcţiona în P.T.F. Vama Veche, având asupra lor cantităţi mari de băuturi alcoolice şi ţigări netimbrate de provenienţă străină, care au fost scoase din magazinul cu regim duty - free al SC A.T. SRL Constanţa, situat în incinta P.T.F. Vama Veche.
Aceste fapte rezultă din borderoul de ieşire din data mai sus indicată, din bonurile fiscale ale magazinului respectiv şi din declaraţia dată de agentul de poliţie M.M., care, în data de 28 septembrie 2005, între orele 17,30-18,30, a asistat în calitate de reprezentant al Poliţiei de Frontieră împreună cu un lucrător vamal la descărcarea din autocamion, a cantităţii de 100 baxuri ţigări. Acelaşi agent a declarat că până la data ieşirii din tură (28 septembrie 2005, orele 20,00), din magazinul duty - free nu au fost vândute ţigările la a căror descărcare a asistat.
În jurul orei 21,30, intimatul O.D.D. a solicitat patrulei de serviciu, conduse de agentul M.A., care se afla pe comunicaţia Vama Veche – Mangalia, să se prezinte la sediul G.N. Mangalia pentru a asigura deplasarea acestuia la cazarma situată în apropierea P.T.F. Vama Veche, unde a ajuns în jurul orelor 22,00. Până la ora 1,30, intimatul O.D.D. s-a aflat în această locaţie, iar între orele 01,04 – 01,49 au fost vândute în mod fictiv din magazinul anterior indicat 100 baxuri de ţigări unor cetăţeni care figurau că au ieşit din ţară, însă, în urma controlului efectuat s-a stabilit că, în fapt, aceste bunuri au fost cumpărate de lucrători ai magazinului în discuţie, care le-au introdus, astfel, cu cele 5 autoturisme în ţară, în mod ilegal.
Cu toate că în perioada în care a avut loc vânzarea şi transportul ţigărilor în cele 5 autoturisme intimatul O.D.D. s-a aflat în P.T.F. Vama Veche şi în cazarma din apropierea acestuia, în calitatea sa de şef de tură de serviciu nu a stăpânit situaţia operativă din zona sa de competenţă, astfel că a fost posibilă săvârşirea faptei infracţionale anterior descrise. Acest fapt confirmă vinovăţia acestuia în producerea evenimentului din data de 28 septembrie 2005. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care intimatul O.D.D. s-a aflat în P.T.F., conform registrului de acces, pentru a verifica personalul aflat în tura de serviciu, era imposibil ca acesta să nu observe faptul că din magazinul duty - free au ieşit cantităţi mari de ţigări şi, pe cale de consecinţă, să ia măsurile care se impun într-o asemenea situaţie.
În plus, în raportul de cercetare prealabilă, s-a reţinut şi faptul că intimatul O.D.D. a realizat o planificare defectuoasă a personalului, întrucât sub motivul insuficienţei numărului de lucrători, acesta a planificat pe agentul şef G.M. ca şef de tură în P.T.F. Vama Veche şi ca lucrător pe sensul de ieşire din ţară, iar pe agentul şef Z.N., cu experienţă în munca de la P.T.F., l-a planificat în cadrul echipajului care executa filtru parţial în localitatea 2 Mai. Într-adevăr, este corectă susţinerea intimatul O.D.D. că prin dispoziţia Şefului I.J.P.E. Constanţa din 5 august 2006, s-a stabilit ca sarcină de serviciu rotirea cadrelor, dar acesta trebuia să ţină seama de calităţile şi experienţa profesională a personalului pe care îl avea în subordine.
Este evident faptul că, dacă intimatul O.D.D. ar fi realizat o planificare corespunzătoare a personalului la PTF nu ar mai fi fost posibilă introducerea în România, în mod ilegal, a produselor anterior descrise.
De menţionat şi faptul că intimatul a fost sancţionat disciplinar pentru „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", abatere disciplinară prevăzută de art. 55 lit. b) din Legea nr. 360/2002, modificată, şi de art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, modificat, motiv pentru care nu se poate pune în discuţie intenţia acestuia de a favoriza comiterea unor eventuale fapte infracţionale sau contravenţionale.
Aşadar, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii disciplinare a intimatului O.D.D.
În plus, Instanţa de control judiciar constată că în speţă a fost respectat principiul proporţionalităţii sancţiunilor disciplinare, prevăzut de art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, modificată.
Astfel, la stabilirea sancţiunii disciplinare, recurentul a ţinut seama de faptul că intimatul O.D.D. a mai fost sancţionat disciplinar la data de 21 octombrie 2003 pentru întârziere la program, iar la data de 12 aprilie 2005 cu „mustrare scrisă" pentru „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, întrucât în data de 14 februarie 2005, în calitatea sa de şef de tură nu a verificat modul în care personalul planificat în serviciu îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu şi nu a cunoscut situaţia operativă din zona de responsabilitate a structurii în care îşi desfăşura activitatea". În plus, la data de 5 septembrie 2005 intimatul O.D.D. a fost atenţionat asupra modului în care îşi îndeplineşte îndatoririle de serviciu. Pe de altă parte, în anul 2003, acesta a obţinut calificativul „bun".
Înalta Curte apreciază că este nefondată ultima critică a recurentului în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare. Astfel, în mod corect, prima Instanţă, prin încheierea de şedinţă de la data de 22 ianuarie 2007, i-a respins cererea de audiere a unui martor şi administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, cu motivarea că acestea au fost formulate tardiv, întrucât timp de aproximativ 7 luni recurentul nu a solicitat aceste probatorii.
În consecinţă, în raport de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ, raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în tot sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului O.D.D. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului O.D.D. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2474/2007. Contencios. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2492/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
