ICCJ. Decizia nr. 2503/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2503/2007
Dosar nr. 35984/2/2005
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 noiembrie 2005, reclamantele F.S.L.Î şi F.S.Î.S.H. au chemat în judecată pe pârâtul M.E.C., solicitând anularea O.M.E.C. nr. 4925 din 8 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, publicat în M. Of., Partea I nr. 874 din 29 septembrie 2005 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionarea a unităţilor de învăţământ preuniversitar, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învăţământ şi în conformitate cu prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată şi ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată.
În motivarea a acţiunii, reclamantele arată că ordinul contestat a fost emis fără avizul consultativ al federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ, prin urmare, fără îndeplinirea unei importante operaţiuni procedurale anterioare emiterii unui act administrativ. Reclamantele susţin că acest ordin este un act administrativ cu caracter normativ, care priveşte relaţiile de muncă şi sistemul naţional de învăţământ; cu toate acestea federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, semnatare ale contractului colectiv de muncă, nu au fost consultate cu privire la conţinutul său în cadrul Comisiei de Dialog Social, astfel cum prevede expres HG nr. 314/2001, modificată. Reclamantele precizează că procedând astfel, pârâtul le-a încălcat dreptul la apărare.
Reclamantele menţionează că membrii acestora de sindicat sunt vătămaţi în drepturile lor legitime prevăzute de lege, prin faptul că ordinul în discuţie a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată şi ale Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, modificată, după cum urmează:
1. Art. 23 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar încalcă, prin omisiune, dispoziţiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 128/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 349/2004, deoarece nu se prevede atribuţia directorului de a desemna cadrul didactic coordonator pentru structurile unităţii de învăţământ.
2. Art. 30 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar încalcă prevederile art. 145 alin. (6) din Legea nr. 84/1995, republicată şi modificată. Potrivit textului legal, C.A. al unităţii de învăţământ are rol de decizie în domeniul administrativ şi nu un rol de decizie în domeniul organizatoric şi administrativ, aşa cum s-a stipulat în mod greşit în regulament.
3. Art. 31 lit. g) din Regulament încalcă prevederile Anexei nr. I, a Secţiunii a II – a, a Metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit şi a salariului de merit în învăţământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul pârâtului nr. 5302/2004, deoarece, conform Metodologiei mai sus indicate, consiliul de administraţie aprobă personalul căruia i se acordă salariul de merit pe baza propunerilor consiliului profesoral şi nu pe baza propunerii directorului, aşa cum în mod greşit s-a prevăzut în Regulament.
4. Art. 31 lit. m) din Regulament încalcă dispoziţiile art. 167 alin. (14) din Legea nr. 84/1995, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 354/2004, întrucât se prevede avizarea proiectului planului anual de venituri şi cheltuieli, iar nu avizarea proiectului de buget, astfel cum dispune textul legal.
5. Art. 31 lit. p) din Regulament, prin omisiunea de a menţiona ca atribuţie a consiliului de administraţie pe aceea de a propune inspectoratului şcolar nivelul indemnizaţiei directorului adjunct, contravine prevederilor art. 51 alin. (61) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Art. 31 din regulament, prin neintroducerea ca atribuţie a consiliului de administraţie a desemnării directorului adjunct dintre persoanele care au promovat concursul, după consultarea consiliului profesoral, a încălcat dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
7. Art. 33 alin. (1) din Regulament, încalcă dispoziţiile art. 145 alin. (3) şi alin. (6) din Legea nr. 84/1995, republicată, astfel cum a fost modificată. Astfel, în unităţile de învăţământ din judeţele pilot, dar şi în celelalte judeţene în care s-a trecut succesiv la reorganizarea reţelei şcolare şi la constituirea consiliului de administraţie, conform textului legal mai sus citat, competenţa consiliului de administraţie trebuie să fie cea reglementată de art. 145 alin. (6) din lege; în judeţele unde nu s-a procedat la reorganizarea reţelei şcolare şi la constituirea consiliului de administraţie potrivit legii, componenţa consiliului de administraţie trebuie să fie cea prevăzută de art. 145 alin. (3) din legea în discuţie, respectiv consiliul trebuie să fie format dintr-un număr cuprins între minimum 5 şi maximum 11 membri.
8. Art. 33 alin. (2) din Regulament prevede că personalul didactic şi de instruire practică ce face parte din consiliul de administraţie este ales de consiliul profesoral la propunerea directorului sau a celorlalţi membri, dintre cadrele didactice care au calităţi manageriale şi performanţe profesionale deosebite. Acest articol contravine prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat de pârât sub nr. 5271/2004, conform căruia reprezentanţii cadrelor didactice sunt aleşi în primul consiliu profesoral, prin vot secret, din rândul cadrelor didactice cu o bună pregătire profesională şi prestigiu în rândul colegilor, o ţinută morală deosebită şi care manifestă interes şi ataşament faţă de unitatea de învăţământ. Prin urmare, se creează astfel o discriminare neprevăzută de lege atunci când se cere ca un cadru didactic să aibă calităţi manageriale şi performanţe profesionale deosebite pentru a fi ales ca membru în consiliul de administraţie.
9. Art. 33 alin. (5) din Regulament prevede că preşedintele consiliului de administraţie invită în scris membrii consiliului şi observatorii care nu fac parte din personalul şcolii cu 48 de ore înainte de data şedinţei. Acest articol contravine prevederilor art. 89 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăţământ, potrivit căruia: „Înştiinţarea organizaţiilor sindicale privind întrunirea comisiei de dialog social, comisiei paritare, consiliilor de administraţie (…) se face cu cel puţin 72 de ore înaintea şedinţei, comunicând ordinea de zi şi documentele care vor fi discutate".
10. Art. 33 alin. (7) din Regulament încalcă prin omisiune dispoziţiile art. 30 alin. (3) din Legea sindicatelor.
11. Art. 34 alin. (1) din Regulament încalcă dispoziţiile art. 10 din Regulamentul aprobat de O.M.E.C. nr. 5271/2004, în condiţiile în care se prevedere că acest consiliu se întruneşte lunar, precum şi ori de câte ori este nevoie, în condiţiile în care Regulamentul de funcţionare a consiliului de administraţie în unităţile de învăţământ din judeţele – pilot, prevede că acest consiliu îşi desfăşoară activitatea în şedinţe ordinare trimestrial şi în şedinţe extraordinare, la cererea preşedintelui sau a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului.
Prin sentinţa civilă nr. 1320/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că pârâtul a respectat dispoziţiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ, care îl obligă să nu iniţieze nici un act normativ fără consultarea federaţiilor sindicale semnatare ale contractului şi a ţinut seama de sugestiile F.S.Î.S.H.
Curtea de Apel a apreciat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 128/1997, ale Legii nr. 84/1995, ale O.M.E.C. nr. 4925/2005.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen reclamantele.
În motivarea recursului a fost reiterată motivarea acţiunii şi s-a arătat în esenţă: că trebuia emis un aviz consultativ în cadrul Comisiei de Dialog Social; că prin neconsultare a fost încălcat dreptul legal la consultare, dreptul constituţional şi legal de apărare a drepturilor şi de promovare a intereselor membrilor de sindicat (art. 9 din Constituţie, art. 1 alin. (1) şi art. 27 din Legea nr. 54/2003, art. 4 din HG nr. 314/2001, Convenţia O.I.M. nr. 87/1948, Convenţia nr. 98/1949, Convenţia nr. 135/1971, Convenţia O.I.M. nr. 154/1981, Carta Socială Europeană), Instanţa neargumentând respingerea apărărilor de mai sus; că din modul de redactare al Regulamentului (art. 23) nu rezultă că directorul poate avea şi alte atribuţii; că prevederile art. 30 alin. (2) din Regulament adaugă la lege; că art. 31 lit. g) din Regulament încalcă prevederile Anexei I a Secţiunii a II-a a O.M.E.C. nr. 5302/2004; că art. 31 lit. p) din Regulament contravine - prin omisiune – prevederilor art. 51 alin. (61) din Legea nr. 128/1997, modificată; că art. 33 alin. (1) din Regulament încalcă prevederile art. 145 alin. (6) din Legea nr. 84/1995 republicată şi modificată şi reiterează dispoziţiile legale menţionate; că art. 33 alin. (2) din Regulament contravine art. 4 alin. (1) lit. a) din O.M.E.C. nr. 5271/2004; că art. 33 alin. (5) din Regulament încalcă art. 89 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă, că art. 33 alin. (7) din Regulament încalcă prin omisiune – art. 30 alin. (3) din Legea sindicatelor; că art. 34 alin. (1) din Regulament încalcă art. 10 din O.M.E.C. nr. 5271/2004.
Recurentele au mai arătat că Instanţa nu a ţinut cont de toate actele depuse la dosar, sentinţa nu este motivată şi a aplicat greşit prevederile Legii nr. 84/1995, republicată.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul, M.E.C., cu adresa din 30 august 2005, a solicitat reclamantelor să îi comunice propunerile cu privire la Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. Ca urmare a acestor solicitări, F.S.Î.S.H. a transmis, cu adresa din 2005, propriile propuneri, ceea ce demonstrează că au fost respectate dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăţământ, potrivit cărora, Ministerul nu poate iniţia nici un act normativ fără consultarea federaţiilor sindicale semnatare ale contractului. De asemenea, la elaborarea Regulamentului au fost avute în vedere propunerile reclamantei.
Împrejurarea că proiectul de Regulament nu a fost discutat în cadrul Comisiei de Dialog Social de la M.E.C. şi aceasta nu a emis un aviz consultativ, nu este de natură să determine anularea actului, întrucât obligatorie este consultarea sindicatelor, condiţie care a fost îndeplinită, astfel cum s-a arătat mai sus. Aşadar, nu au fost încălcate drepturile recurentelor referitoare la consultare şi la promovarea intereselor membrilor de sindicat, prevăzute de art. 9 din Constituţia României, de Carta Socială Europeană (Partea I, pct. 6), de Convenţia O.I.M. nr. 87/1948 (art. 3), de Convenţia O.I.M. nr. 98/1999 (art. 4), de Convenţia O.I.M. nr. 135/1971 (art. 1) şi de Convenţia O.I.M. nr. 154/1981 (art. 2), acte ratificate de România.
Criticile aduse sentinţei în ce priveşte fondul pricinii sunt neîntemeiate pentru următoarele motive.
Articolele din regulament criticate de recurentele reclamante prin acţiune la pct. II.1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10 şi 11 (art. 23, 30 alin. (2), 31 lit. g), 31 lit. m), 31 lit. p), 31, 33 alin. (2), 33 alin. (7) şi 34 alin. (1)) nu au format obiectul plângerii prealabile, reglementată de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Plângerea formulată de F.S.L.Î. nu se referă la textele din Regulament criticate prin acţiune, având în vedere doar împrejurarea neconsultării federaţiei sindicale.
Plângerea formulată de F.S.Î.S.H. are în vedere neconsultarea federaţiei sindicale şi face trimitere la adresa din 1 septembrie 2005. În această adresă (care reprezintă de fapt punctul de vedere al reclamantei exprimat ca urmare a consultării de către minister), recurenta nu a adus critici textelor mai sus precizate din Regulament. Neexistând plângere prealabilă pentru aceste aspecte, ele nu puteau fi invocate direct în Instanţă, astfel încât Curtea de Apel nu le putea analiza.
Prin plângerea prealabilă s-au adus critici altor texte din Regulament, neprevăzute în acţiune, precum şi articolelor 33 alin. (1) şi 33 alin. (5) din Regulament.
Referitor la art. 33 alin. (1) din Regulament (pct. II – VII din acţiune), reclamantele au arătat că încalcă art. 145 alin. (3) din Legea învăţământului modificată, în ce priveşte componenţa consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.
Or, în plângerea prealabilă petenta se referă numai la lit. e) a art. 33 alin. (1) din Regulament, cerând să se precizeze care sunt organizaţiile comunităţii locale la care se referă textul. Această critică nu este reiterată în acţiune, astfel încât situaţia echivalează, de asemenea, cu inexistenţa plângerii prealabile pentru critica formulată prin acţiune.
O situaţie identică este şi în ce priveşte textul art. 33 alin. (5) din Regulament (pct. II.9 din acţiune). În plângerea prealabilă reclamanta se referă la „observatori", iar în acţiune critică termenul în care consiliul este convocat.
În concluzie, neexistând plângere prealabilă pentru criticile menţionate la pct. II din acţiune, Instanţa de Fond nu le putea analiza. Verificarea legalităţii a fost totuşi judicios făcută, întrucât textele Regulamentului, criticate în acţiune, nu contravin dispoziţiilor legale, astfel cum a stabilit Curtea de Apel.
Cât priveşte art. 31 lit. g), 33 alin. (2) şi 34 alin. (1) din regulament (pct. II.3, 8, 11 din acţiune, referitor la care recurentele susţin că încalcă O.M.E.C. nr. 5302/2004 şi O.M.E.C. nr. 5271/2004), se constată că prin aceste norme au fost modificate implicit normele corespunzătoare din ordinele anterioare, nr. 5302/2004 şi nr. 5271/2004.
Nu sunt întemeiate nici ultimele critici din motivarea recursului întrucât Instanţa de Fond a avut în vedere probele administrate, sentinţa este suficient motivată iar considerentele hotărârii se completează cu cele ale prezentei decizii.
Faţă de cele mai sus reţinute, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinţei conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele F.S.L.Î. şi F.S.Î.S.H. împotriva sentinţei civile nr. 1320 din 6 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2509/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
