ICCJ. Decizia nr. 409/2007. Contencios. Anulare act emis de autorităţi publice locale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 409/2007
Dosar nr. 7328/1/2006
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 mai 2005, M.B. a chemat în judecată C.J.B., solicitând anularea dispoziţiei nr. 67 din 27 aprilie 2005 privind stabilirea în sarcina reclamantului a sumei de 14.003.454.000 lei, reprezentând contribuţie pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului în perioada 2001 - 2004.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că înştiinţarea de plată din 22 februarie 2005 a fost emisă în baza unui act nul, anexa prin care s-a calculat contribuţia nefiind semnată, aprobată ori ştampilată. Referitor la contribuţia stabilită în sarcina sa, reclamantul a precizat că pârâtul nu a comunicat obligaţia lunară, inclusiv modificările intervenite privind numărul de copii, ce a fost stabilit ulterior prin estimare.
Reclamantul a mai învederat că titlul de creanţă a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (3) din HG nr. 457/2000, contribuţia stabilită nefiind datorată, întrucât C.L.B. a fost în imposibilitate de plată, fapt ce a fost comunicat periodic pârâtului.
Prin sentinţa nr. 363 din 7 iunie 2005, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Suceava, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere valoarea contribuţiei stabilite prin actul administrativ atacat.
Soluţionând în fond cauza, prin sentinţa nr. 55 din 15 martie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că anexa comunicată reclamantului nu constituie un act administrativ, neavând suport legal susţinerea privind nulitatea actului ca document justificativ. Nu a fost considerată întemeiată nici apărarea privind lipsa comunicării obligaţiei lunare, în condiţiile în care s-a făcut dovada că în perioada 2001 - 2004 reclamantului i-au fost comunicate modificările intervenite privind numărul de copii, faţă de cum a fost estimat la începutul fiecărui an.
Referitor la susţinerea privind imposibilitatea de plată, Instanţa a constatat că reclamantul nu a dovedit că a solicitat în mod expres sume din fondul de echilibrare a bugetelor locale cu destinaţia de contribuţie la finanţarea activităţii de protecţie a copilului aflat în dificultate.
Totuşi, pârâtul a emis mai multe hotărâri pentru echilibrarea bugetelor locale, reclamantul având obligaţia de a respecta destinaţia sumelor repartizate şi de a achita contribuţia datorată pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că Instanţa nu a luat în considerare raportul de expertiză contabilă în care se demonstrează imposibilitatea de plată şi a reţinut în mod nejustificat că nu s-ar fi solicitat sume din fondul de echilibrare a bugetelor locale, în condiţiile în care s-au depus la dosar actele din care rezultă această solicitare, acte confirmate şi de expertul contabil.
Reclamantul a mai învederat că însuşi pârâtul a recunoscut imposibilitatea de plată, emiterea hotărârilor prin care au fost repartizate sume pentru echilibrarea bugetului fiind o dovadă în acest sens.
În fapt, reclamantului nu i s-au repartizat sumele solicitate, astfel cum a reţinut raportul de expertiză, nu s-a constatat vreo deturnare de fonduri, aşa cum a stabilit Curtea de Conturi prin actele de control încheiate, înscrisuri în care nu s-a constatat că, în perioada 2001 - 2004, M.B. datora vreo sumă cu titlu de contribuţie pentru susţinerea protecţiei copilului.
Ulterior, printr-un memoriu separat, reclamantul a invocat nulitatea absolută a înştiinţării de plată care nereprezentând o creanţă fiscală, nu poate urma procedura de executare prevăzută de C. proCod Fiscal El a ridicat astfel excepţia necompetenţei materiale a Instanţei de contencios administrativ, susţinând că, fiind un act premergător executării silite, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţinea Judecătoriei Botoşani.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă, în vederea completării probelor.
Excepţia necompetenţei materiale a Instanţei de contencios administrativ nu este întemeiată, Curtea de Apel Suceava fiind legal sesizată, în urma declinării de competenţă.
Astfel, reclamantul, primind înştiinţarea de plată care cuprinde contribuţiile datorate bugetului judeţean pentru susţinerea protecţiei copilului, a urmat procedura contestării actelor administrative fiscale reglementată de art. 175 şi următoarele C. proCod Fiscal
Având în vedere şi faptul că obiectul acţiunii îl constituie cererea de anulare a dispoziţiei nr. 67/2005 emisă în baza art. 179 - 180 C. proCod Fiscal, act emis de organul administrativ jurisdicţional, supus cenzurii în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va retine că Instanţa de Fond a fost legal sesizată.
Pe fondul cauzei, din actele noi depuse în recurs, rezultă că reclamantul a solicitat în mod expres C.J.B. repartizarea de fonduri suplimentare pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului aflat în dificultate, comunicând pârâtului că se află în imposibilitate de a asigura finanţarea acelei activităţi din venituri proprii sau din alte surse de venit ale bugetului local.
Această împrejurare fiind demonstrată, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca Instanţa să stabilească dacă pârâtul a repartizat M.B. sumele solicitate ca urmare a emiterii hotărârilor pentru echilibrarea bugetelor locale şi care a fost destinaţia acestora.
În acest sens, Instanţa va proceda şi la analizarea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, inclusiv a răspunsului la obiecţiuni, urmând a avea în vedere şi faptul că reclamantul a primit de la C.J.B. comunicări privind modificările intervenite referitoare la numărul de copii faţă de cel estimat la începutul fiecărui an, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosar.
De asemenea, pentru stabilirea imposibilităţii de plată a reclamantului, se impune depunerea la dosar şi a actelor emise de C.C.B. în urma controlului efectuat la C.J.B. în iulie 2004, despre care se face vorbire în raportul de expertiză contabilă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.B., prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 55 din 15 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2512/2007. Contencios. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 479/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
