ICCJ. Decizia nr. 2518/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2518/2007
Dosar nr. 10926/2/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2006, reclamanta SC N.R. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V. – D.R.V.B. să se dispună suspendarea executării procesului - verbal din 11 aprilie 2006, încheiat de cea de-a doua pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei care are ca obiect anularea acestui act administrativ.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că procesul - verbal de control din 11 aprilie 2006 a fost întocmit nelegal pentru un debit în sumă de 2.859.278 lei, din care a achitat deja suma de 1.652.303 lei, iar executarea actului pentru diferenţa în sumă de 1.206.975 lei este de natură să prejudicieze grav activitatea societăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 307 din 31 ianuarie 2007, reţinând că nu este îndeplinită condiţia cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că suspendarea executării este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă.
Din faptul plăţii unei părţi din cuantumul debitului şi al garantării diferenţei de sumă, Instanţa de Fond a apreciat că nu se mai produce un prejudiciu în patrimoniul reclamantei şi că nu mai există un caz bine justificat pentru măsura de suspendare solicitată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a criticat concluzia Instanţei de Fond privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text de lege, arătând că a dovedit în cauză existenţa unui caz bine justificat prin motivele de nelegalitate a procesului - verbal din 11 aprilie 2006, invocate în acţiunea în anulare, precum şi existenţa unei pagube iminente, prin blocarea importurilor de produse furajere, care reprezintă unicul obiect de activitate al societăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării a fost formulată de reclamantă în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a sesizării Instanţei de contencios administrativ şi fiscal cu acţiunea pe anularea procesului - verbal din 11 aprilie 2006 încheiat de D.R.V.B.
Instanţa de Fond s-a pronunţat asupra cererii de suspendare numai în raport de condiţiile prevăzute expres în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi fără a corobora aceste prevederi legale cu temeiul juridic invocat de reclamantă.
Astfel, s-a apreciat eronat că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, deşi actul administrativ a fost contestat în justiţie pe calea acţiunii în anulare şi reclamanta a expus motivele de nelegalitate pentru care a solicitat exonerarea de plata debitului stabilit de organele de control vamal.
Referitor la cea de-a doua condiţie prevăzută de lege pentru măsura de suspendare a executării, Instanţa de Fond a considerat greşit că nu mai există pericolul producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei în situaţia achitării parţiale a debitului.
Cuantumul debitului neachitat şi efectele plăţii acestuia anterior soluţionării litigiului reprezintă dovezi evidente pentru existenţa pericolului producerii unei pagube iminente şi dificil de reparat pentru patrimoniul şi pentru întreaga activitate a societăţii recurente.
Pentru diferenţa rămasă de plată în sumă de 1.206.975 lei, reprezentând accesorii ale datoriei vamale, a fost instituit un consemn vamal în conformitate cu dispoziţiile art. 194 C. proCod Fiscal, interzicându-se efectuarea de importuri până la stingerea integrală a debitului. În consecinţă, executarea actului administrativ pentru această diferenţă de debit este de natură să afecteze grav activitatea societăţii până la soluţionarea acţiunii în anulare.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa sentinţa atacată şi pe fond, va admite cererea de suspendare a executării procesului - verbal întocmit de D.R.V.B. până la soluţionarea irevocabilă a litigiului de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC N.R. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 307 din 31 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite cererea de suspendare a executării procesului - verbal întocmit de D.R.V.B. până la soluţionarea irevocabilă la soluţionarea irevocabilă a litigiului de fond.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2514/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2526/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
