ICCJ. Decizia nr. 2572/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2572/2007
Dosar nr. 8445/2/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1808 din 12 septembrie 2006, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.H.C., la data de 7 septembrie 2006, în contradictoriu cu pârâta A.S., având ca obiect revocarea măsurii de returnare dispusă prin Decizia pârâtei nr. 433509 din 3 septembrie 2006 şi a măsurii de luare în custodie publică, dispusă prin nota cu acelaşi număr.
Pentru a hotărî astfel Instanţa de Fond a reţinut că returnarea reclamantului s-a făcut în temeiul dispoziţiilor art. 86 alin. (1) şi alin. (2) din OUG nr. 194/2002, în condiţiile în care i-a fost respinsă cererea prin care solicita statutul de refugiat, astfel cum rezultă din Decizia nr. 1165 din 22 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti şi constatându-se că nu se înscriu în niciuna din excepţiile prevăzute de art. 99 din actul normativ menţionat, împrejurare care l-ar fi exonerat de obligaţia de a părăsi teritoriul României.
S-a reţinut de asemenea şi pasivitatea reclamantului în reglementarea şederii sale în România, conform dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 194/2002, în condiţiile în care a fost depistat pe teritoriul ţării încă din anul 1992 şi faţă de împrejurarea că măsura returnării, luată împotriva lui, i-a fost comunicată prin adresa din 3 septembrie 2006.
Pe cale de consecinţă, Instanţa a apreciat că măsura luării în custodie publică a reclamantului, este de asemenea legală, dată fiind măsura de returnare dispusă şi imposibilitatea executării ei în 24 de ore, lipsa documentelor valabile de trecere a frontierei atrăgând incidenţa dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din ordonanţă, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a făcut dovada că a formulat cerere de acordare a regimului de tolerare.
În sfârşit, Instanţa a apreciat că, prin măsura luată, pârâta nu a încălcat prevederile art. 8 din C.E.D.O. privind dreptul la viaţa de familie, întrucât reclamantul a divorţat de soţia sa, iar copiii, aflaţi în îngrijirea mamei sunt, unii dintre ei, deja majori, având posibilitatea unei opţiuni proprii cu privire la ţara în care doresc să locuiască.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G.H.C., care a invocat prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi a susţinut că Instanţa de Fond a respins în mod greşit proba testimonială pe care a cerut-o.
A mai invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut că Instanţa de Fond a reţinut în mod greşit că măsura custodiei publice ar fi legală, din moment ce încalcă dreptul la libertate individuală garantat de art. 5 din C.E.D.O.
De asemenea, a mai invocat prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că hotărârea Instanţei de Fond cuprinde o motivare contradictorie şi străină de natura pricinii, Instanţa de Fond nemotivând în nici un mod legalitatea măsurii custodiei.
A.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în ceea ce priveşte măsura returnării, precum şi excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii în ceea ce priveşte contestarea măsurii de luare în custodie publică a cetăţeanului străin, aceasta fiind expirată.
Recursul va fi respins.
În ceea ce priveşte măsura returnării, soluţia Curţii de Apel este irevocabilă, astfel că recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit prevederilor art. 861 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, introdus prin art. 1 pct. 38 din Legea nr. 482/2004, „Decizia de returnare poate fi atacată de străinul împotriva căruia s-a dispus, în termen de trei zile de la data comunicării, la Curtea de Apel competentă teritorial. Instanţa se va pronunţa în termen de trei zile de la data primirii cererii. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă".
Este adevărat că, ulterior, prin art. 1 pct. 74 din Legea nr. 56/2007 publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, art. 861 din OUG nr. 194/2002, republicată, a fost abrogat, dar conţinutul textului abrogat se regăseşte integral la art. 82 alin. (1) şi alin. (2) din OUG nr. 194 /2002, republicată, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 56/2007.
Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 56/2007, toate situaţiile aflate în curs de rezolvare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate potrivit prevederilor OUG nr. 194/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege.
Deci, în privinţa măsurii returnării recurentului - reclamant, soluţia Curţii de Apel rămâne irevocabilă, iar recursul este inadmisibil, fiind incidente prevederile art. 82 din OUG nr. 194/2002, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 56/2007.
În ceea ce priveşte măsura luării în custodie publică, recurentul - reclamant nu mai justifică un interes procesual, în exercitarea căii de atac, astfel că recursul va fi respins.
Astfel, prin rezoluţia din 4 septembrie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva recurentului - reclamant s-a dispus luarea în custodie publică până la 3 octombrie 2006, iar la 4 octombrie 2006, A.S. a dispus scoaterea acestuia din Centrul de cazare Otopeni, ca urmare a expirării duratei pentru care fusese luată măsura respectivă, aşa cum rezultă din Nota din 4 octombrie 2006.
În concluzie, cu motivarea de mai sus, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.H.C. împotriva sentinţei civile nr. 1808 din 12 septembrie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2562/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2579/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
