ICCJ. Decizia nr. 2646/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2646/2007
Dosar nr. 2418/59/2006
Şedinţa publică din 23 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la 5 octombrie 2006, F.P.N., a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 272 din 2 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
S-a susţinut că la data soluţionării cauzei era bolnav, netransportabil, motiv pentru care a înştiinţat Instanţa prin fax, cerând amânarea procesului.
A mai precizat petentul că în acest fel i s-a îngrădit accesul la justiţie.
Recurentul a depus xerocopie de pe certificatul medical din 20 septembrie 2006 din care rezultă că este suferind de lombosciatică şi în perioada 20 septembrie - 4 decembrie 2006 i s-a recomandat repaus la pat. De precizat că petentul nu a depus la dosar şi confirmarea (OK-ul) de trimitere a faxului către Instanţa de judecată, ceea ce ar fi determinat certitudinea că cererea sa de amânare a fost înaintată Instanţei.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 272 din 2 octombrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia de netimbrare şi a anulat ca netimbrată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F.P.N.
De precizat că prin cererea din 27 iunie 2006, recurentul - reclamant a chemat în judecată pe pârâţii M.F.P., V.T.G.S. şi B.S., solicitând obligarea M.F.P. să înfăţişeze Instanţei de judecată Raportul D.G.C.A.I. nr. 410160/2002 privind concluziile ministrului în legătură cu sesizările referitoare la activitatea numitului L.G. şi despăgubirea sa morală cu 5 miliarde lei vechi pentru neîndeplinirea dispoziţiilor sentinţei nr. 170 din 23 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
M.F.P. a depus la dosar adresa din 2 februarie 2006, din care rezultă înaintarea către recurentul - reclamant a raportului solicitat.
Cauza a parcurs la Instanţa de Fond mai multe termene. La 4 septembrie 2006 s-a admis cererea de abţinere a doamnei judecător V.C., iar la 5 septembrie 2006 s-a pus în vedere petentului timbrarea cererii de chemare în judecată, recurentul - reclamant declarând expres că refuză să timbreze acţiunea. La 12 septembrie 2006 s-a admis cererea de abţinere formulată de domnul judecător M.I.C., contestat de petent, la 20 septembrie 2006, din nou s-a amânat pentru a se soluţiona abţinerea doamnei judecător R.O., cerere încuviinţată la 22 septembrie 2006. Pe 27 septembrie 2006 s-a soluţionat o nouă cerere de abţinere de la judecată formulată de doamna judecător C.L., admisă, situaţie repetată şi la 28 septembrie 2006 privind pe domnul judecător C.A.D.
La 2 octombrie 2006 s-a soluţionat cauza prin anularea acţiunii ca netimbrată.
Faţă de modul în care a decurs soluţionarea cauzei, în raport de recursul declarat, de afirmaţia petentului consemnată prin încheierea din 5 septembrie 2006 că nu înţelege să-şi timbreze cererea aşa cum dispune Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, s-a pus în vedere recurentului prin încheierea din 31 ianuarie 2007 să prezinte originalul certificatului medical şi acte privind înaintarea faxului de trimitere a actului medical către Instanţa de Fond cu indicarea datei şi orei, transmiterii în original, iar nu în xerocopie, pentru a se verifica corecta soluţionare a cauzei la 2 octombrie 2006.
Recurentul nu a înţeles să se conformeze cererii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nici până la 23 mai 2007, pricina soluţionându-se la această dată.
Se constată că în momentul soluţionării cauzei de Instanţa de Fond nu există certitudinea înaintării şi primirii certificatului medical la Instanţa de Fond, cum pretinde recurentul.
Pe de altă parte s-a cerut prezentarea actului medical în original Instanţei, cerere la care recurentul nu s-a supus.
Cum un proces se desfăşoară în condiţiile legii, timbrarea fiind obligatorie la cauza de faţă anterior depunerii acţiunii (art. 20 din Legea nr. 146/1997), cum între depunerea acţiunii şi soluţionarea cererii au trecut 4 luni şi petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală, se constată că în mod corect Instanţa de Fond a soluţionat cauza la 2 octombrie 2006 prin anularea acţiunii ca netimbrată.
Anularea acţiunii ca netimbrată nu înseamnă că s-a blocat accesul la justiţie, petentul având acces la justiţie, dar neîndeplinindu-şi obligaţia legală de a-şi timbra cererea cu taxă judiciară de timbru de 39 lei şi un timbru judiciar de 5 lei, 4 luni de zile, anticipat cum cere legea, declarând chiar că nu înţelege să timbreze.
Aşa fiind recursul declarat în cauză este neîntemeiat şi va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P.N., împotriva sentinţei civile nr. 272 din 2 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2644/2007. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2649/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
