ICCJ. Decizia nr. 2706/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2706/2007
Dosar nr. 372/54/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, reclamantul S.M. a chemat în judecată M.A.I. şi I.N.E.P. solicitând anularea Ordinului nr. 5/II/4793 din 24 noiembrie 2006, obligarea pârâtelor să menţină raporturile de serviciu în forma avută la naşterea acestora, suspendarea executării actului contestat până la soluţionarea cauzei pe fond, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea pârâtului M.A.I. la plata drepturilor băneşti pierdute ca urmare a producerii efectelor ordinului contestat.
Prin Încheierea din 9 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. S/II/4793 din 24 noiembrie 2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 372/54/2007.
Pentru motivarea acestei soluţii, Instanţa de Fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare, există situaţia unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente pentru că reclamantului, comisar de poliţie, îi încetează raporturile de serviciu cu M.A.I., ca urmare a emiterii ordinului contestat, iar prin menţinerea efectelor acestui ordin s-ar crea prejudicii inevitabile pe plan profesional, dar şi pe plan material, prin diminuarea drepturilor băneşti.
Chiar dacă actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, cel care se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a se preîntâmpina consecinţele grave şi serioase, se poate adresa Instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.
Posibilitatea suspendării actului administrativ este consacrată şi în documente emise de organisme internaţionale. Astfel, Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989, a Comitetului de Miniştri din cadrul C.E. prevede, ca principiu, tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care Instanţa o va acorda, în raport de ansamblul circumstanţelor, când se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat şi când există şi argumente juridice valabile faţă de regularitatea actului emis.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs I.N.E.P. şi M.A.I.
În recursul declarat de I.N.E.P. se arată că legea admite suspendarea unui act administrativ numai cu titlu de excepţie, condiţionând admiterea cererii de existenţa unor cazuri bine justificate şi a necesităţii înlăturării producerii unei pagube iminente.
Se apreciază că aceste condiţii nu ar fi îndeplinite pentru că reclamantul ocupă o funcţie publică de conducere şi beneficiază de drepturile specifice funcţionarilor publici.
Şi M.A.I., în recursul declarat, a considerat că încheierea este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Suspendarea efectelor actului până la soluţionarea irevocabilă a cauzei este o măsură cu caracter excepţional, care se justifică exclusiv datorită efectelor pe care actul respectiv le produce şi care nu pot fi înlăturate altfel şi nu datorită altor condiţii care privesc emiterea actului.
În speţă, reclamantul nu a făcut dovada existenţei cazului bine justificat şi nici nu a precizat care este pericolul iminent care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea actului atacat pentru că în cazul în care Instanţa de judecată i-ar da câştig de cauză, reclamantul va beneficia de plata drepturilor salariale retroactiv şi, de aceea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Reclamantul - intimat a formulat Concluzii scrise şi a solicitat respingerea recursurilor declarate.
Examinând cauza în raport de actele depuse la dosar, în raport de motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, suspendarea actelor administrative reprezintă operaţia juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora şi ea este o situaţie de excepţie care se poate dispune numai în condiţiile legii.
Legea nr. 554/2004 a definit numai paguba iminentă, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, în art. 2 alin. (1) lit. s), dar cazul bine justificat, pentru că nu a fost definit, trebuie stabilit de către Instanţa de judecată în fiecare caz în parte.
Chiar dacă în motivele de recurs se susţine că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenţei celor două condiţii pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, totuşi, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Nu se poate reţine că dacă prin hotărâre irevocabilă, Instanţa de judecată va anula actul administrativ a cărui suspendare se cere, atunci se vor putea cere drepturile salariale retroactiv, pentru că până la soluţionarea acţiunii în anulare efectele actului se produc, iar suspendarea are tocmai menirea de a preveni o pagubă ce i s-ar produce, în speţă, această pagubă fiind de ordin material şi previzibilă cu evidenţă.
Poate nu este lipsit de importanţă să amintim că la dosarul Instanţei de Recurs, a fost depusă dovada că acţiunea în anulare a fost soluţionată în primă Instanţă, prin sentinţa nr. 147 din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova, chiar a fost anulat Ordinul nr. S/II/4793/2006 al M.A.I., sentinţa fiind definitivă.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond, este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.A.I., în prezent M.I.R.A. şi de I.N.E.P. împotriva Încheierii din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2715/2007. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
