ICCJ. Decizia nr. 2719/2007. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2719/2007
Dosar nr. 2575/1/2007
Şedinţa publică din 25 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1067 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Conturi a României, în compunerea precizată de art. 56 din Legea nr. 94/1992, modificată şi republicată, a fost admisă întâmpinarea formulată de Camera Deputaţilor împotriva Deciziei nr. 26 din 8 iulie 2005, emisă de Preşedintele secţiei de control financiar ulterior, a fost modificată Decizia nr. 26/2005 în sensul anulării măsurii de la pct. 3, fiind menţinute celelalte măsuri dispuse prin decizie.
Împotriva Deciziei nr. 1067 din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Conturi s-a declarat recurs de către Camera Deputaţilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2233 din 14 iunie 2006, a admis recursul declarat de Camera Deputaţilor, a casat Decizia menţionată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că potrivit art. 140 alin. (1) din Constituţia României, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de Instanţele specializate, în condiţiile legii organice, iar potrivit art. 1 din OUG nr. 117/2003, până la constituirea Instanţelor specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de către Instanţele judecătoreşti.
Aceste proceduri constituţionale şi legale se referă inclusiv la activitatea jurisdicţională a completului prevăzut de art. 56 din Legea nr. 94/1992, republicată, astfel că Instanţa competentă să soluţioneze cauza, în primă Instanţă, este Curtea de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2194/2006, iar prin sentinţa civilă nr. 2388 din 17 octombrie 2006, a fost admisă, în parte, întâmpinarea formulată de reclamanta Camera Deputaţilor, a fost anulat pct. 3 din Decizia nr. 26/2005 şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că punctul nr. 3 al Deciziei nr. 26/2005 este nelegal pentru că potrivit Hotărârii nr. 3/1996, a Biroului Permanent, s-a stabilit ca veniturile extrabugetare provenite din activitatea de alimentaţie să se încaseze şi să se administreze de Camera Deputaţilor, fără efectuarea de vărsăminte.
În ceea ce priveşte primele două măsuri se constată că acestea sunt legale, întrucât reclamanta a recunoscut că nu s-a realizat inventarierea patrimoniului, fapt care impunea luarea unor măsuri pentru realizarea acestor obligaţii, iar depunerea unor cereri pentru exceptarea Camerei Deputaţilor de la această obligaţie şi luarea măsurilor pe parcursul ori după efectuarea acestuia, în vederea realizării inventarierii, nu modifică cu nimic legalitatea deciziei.
Şi în legătură cu cea de a doua măsură argumentele aduse nu au fost reţinute. S-a susţinut de către Camera Deputaţilor că a luat măsuri pentru lichidarea stocurilor fără mişcare şi accelerarea stocurilor cu mişcare lentă în urma încadrării în normele existente de dotare şi consum, în acest fel recunoscându-se că se afla în culpă la momentul controlului, iar executarea dispoziţiei nu are nici o relevanţă cu privire la legalitatea acestei dispoziţii.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamanta Camera Deputaţilor, criticând soluţia ca fiind nelegală şi netemeinică.
A fost invocat, mai întâi, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină pentru că Instanţa de Fond s-a rezumat să reţină că măsurile dispuse de Curtea de Conturi sunt legale fără să motiveze legal însă menţinerea măsurilor de la pct. 1 şi pct. 2 din Decizia atacată şi nici a înlăturării apărărilor recurente sau când cuprinde motive contradictorii, pentru că apreciază că măsurile dispuse la pct. 1 şi pct. 2 ar fi legale, dar că au fost luate măsuri pentru îndeplinirea acestora, dar care nu au nici o relevanţă.
Ca motiv de netemeinicie, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., se invocă faptul că măsurile au fost menţinute deşi au fost luate măsuri de ordonatorul principal de credite, în sensul că a fost constituită Comisia de evaluare şi inventariere, a fost întocmit procesul - verbal din 13 iunie 2006, pentru evaluarea inventarieri obiectului de investiţie, au fost luate măsuri pentru diminuarea şi încadrarea în normele de dotare şi consum a stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă.
De aceea, se impune ca Instanţa de Fond să constate că Decizia nr. 26/2005 a rămas fără obiect, Camera Deputaţilor conformându-se măsurilor dispuse prin actul de control.
Examinând actele aflate la dosar, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerentele:
Curtea de Conturi a efectuat un control şi în urma raportului intermediar a fost emisă Decizia nr. 26 din 8 iulie 2005, pentru a fi remediate abaterile cu caracter financiar - contabil, stabilindu-se trei măsuri:
- organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor de inventariere a lucrărilor de investiţii în curs;
- analiza, lichidarea şi încadrarea în normele de dotare şi consum pentru stocurile fără mişcare sau cu mişcare lentă;
- virarea la bugetul statului a unei sume obţinute din închiriere;
Instanţa de Fond a menţinut primele două măsuri şi a anulat pct. 3 din Decizia nr. 26/2005.
În privinţa primului motiv de recurs se constată că hotărârea Instanţei de Fond este motivată în fapt şi în drept, fiind prezentate argumentele pentru care s-a ajuns la acea soluţie şi nu se pot reţine motive contradictorii.
Sentinţa Instanţei de Fond nu este netemeinică,aşa cum se susţine în motivele de recurs.
Din actele aflate la dosar rezultă că la data efectuării controlului şi emiterii deciziei contestate, neregulile existau în activitatea Camerei Deputaţilor.
Remedierea acestor nereguli nu poate conduce la concluzia că Decizia este nelegală sau netemeinică.
Chiar dacă după efectuarea controlului de către Curtea de Conturi s-a procedat la inventarierea obiectivului de investiţii şi la analiza stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă, nu se poate anula Decizia ca rămasă fără obiect, pentru că motivele de nulitate trebuie să fie anterioare sau cel mult concomitente cu emiterea actului contestat, ori, în speţă, se invocă nişte motive ulterioare emiterii actului, pentru că nu s-a făcut dovada că inventarierea obiectivului şi analiza stocurilor s-ar fi realizat înainte de control.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Camera Deputaţilor împotriva sentinţei civile nr. 2388 din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2718/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2724/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
