ICCJ. Decizia nr. 2739/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2739/2007
Dosar nr. 16731/54/2005
Şedinţa publică din 29 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în Dosar nr. 1271/A/2005, a fost admisă acţiunea numitului S.I., formulată în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A. de pe lângă M.J. şi având ca obiect anularea Deciziei din 10 iulie 2003 emisă de pârâtă în Dosarul său nr. 43/2003.
A fost obligată Comisia să emită reclamantului o decizie de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că prin Decizia atacată Comisia a respins cererea reclamantului întemeiată pe OUG nr. 214/1999, deoarece a considerat că restricţiile de domiciliu, impuse în perioada 1949 - 1963 tatălui reclamantului, au avut un caracter personal şi nu li s-au aplicat reclamantului şi mamei acestuia.
În fapt, a constatat Instanţa că reclamantul este fiul numitului S.A., care potrivit Deciziei nr. 1660 din 3 aprilie 2003, a dobândit calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, conform OUG nr. 214/1999, iar în raport de certificatul de naştere al reclamantului, care atestă faptul că reclamantul s-a născut la 18 septembrie 1960 în comuna Săcelu, după căsătoria părinţilor în 1955, se apreciază că şi reclamantul, în calitate de membru al familiei a fost supus măsurilor administrative abuzive privind fixarea domiciliului obligatoriu, ce au fost aplicate tatălui său, S.A., în perioada 1949 - 1963.
A apreciat Instanţa că, de esenţa căsătoriei şi familiei este domiciliul comun al membrilor acestora, iar copilul trebuia să stea împreună cu familia sa, iar cât timp tatăl său avea impusă măsura administrativă a stabilirii domiciliului obligatoriu, rezultă că şi membrii familiei, printre care şi reclamantul, au suferit restricţii domiciliare, neavând relevanţă faptul că acesta s-a născut în comuna Săcelu, comuna natală a mamei sale, întrucât, fiind minor, nu putea avea decât acelaşi statut cu părinţii săi şi implicit acelaşi domiciliu obligatoriu.
Ca urmare, Instanţa a stabilit că reclamantul a avut impus acelaşi domiciliu obligatoriu cu tatăl său şi întreaga familie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din OUG nr. 214/1999, respectiv faptul că reclamantei i-a fost impusă măsura administrativă abuzivă a stabilirii domiciliului obligatoriu, iar în raport de dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 214/1999, se poate recunoaşte reclamantului calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru perioada 18 septembrie 1960, data naşterii şi 1963, data încetării măsurii administrative împotriva tatălui său.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă Comisia, cererea fiind legal scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii se arată că dispoziţiile art. 5 din OUG nr. 214/1999 prevăd că, la soluţionarea cererilor privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, M.J. va încheia protocoale de colaborare cu M.I. – A.N., M.A.N., M.S.F., M.E.C., S.R.I., C.N.S.A.S.
Pe de altă parte, arată recurenta că art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă prevede că datele, documentele şi informaţiile necesare soluţionării cererilor sunt solicitate de la instituţiile publice care le deţin.
Prin urmare, consideră recurenta că înscrisurile trimise şi certificate de către instituţiile cu care Comisia a încheiat protocoale de colaborare constituie temeiul acordării calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanei care a solicitat-o sau celei pentru care s-a solicitat această calitate.
Susţine recurenta că din relaţiile furnizate Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă de către Tribunalului Militar Teritorial, Biroul Arhivă Specială, prin Adresa nr. 725/ C din 21 mai 2003, a rezultat foarte clar că nu există documente şi informaţii care să ateste faptul că reclamantul S.I. şi mama sa D.E. ar fi fost supuşi unor măsuri administrative abuzive, în sensul dispoziţiilor prevăzute de OUG nr. 214/1999.
Critică recurenta faptul că Instanţa, în considerentele hotărârii, a omis să se pronunţe sau să facă cea mai mică referire la adresa Tribunalului Militar Teritorial mai sus menţionată şi care se referea strict la situaţia reclamantului şi respectiv a mamei sale.
Consideră recurenta că Instanţa, în mod greşit, analizând cererea reclamantului S.I., a stabilit că este necesar să dea relevanţă juridică Adresei nr. S/181 din 20 mai 1998, a Direcţiei Instanţelor Militare care reglementa situaţia familiei sale paterne şi în mod implicit situaţia tatălui reclamantului, fără a se face nici cea mai mică menţiune la situaţia reclamantului S.I.
Arată recurenta că Instanţa de Fond a procedat greşit atunci când a dat eficienţă juridică relaţiilor comunicate Comisiei de către Direcţia Instanţelor Militare cu privire la situaţia tatălui reclamantului, considerând însă nerelevante relaţiile comunicate la data de 21 mai 2003 de Tribunalul Militar Teritorial, Biroul Arhivă Specială, referitoare strict la situaţia reclamantului S.I. şi mama acestuia D.E.
În ceea ce priveşte hotărârea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990 reclamantului, reţinută de către Instanţă ca şi probă în susţinerea situaţiei de fapt privind strămutarea acestuia, apreciază recurenta că, spre deosebire de dispoziţiile decretului menţionat, care prevăd că dovedirea drepturilor persoanelor interesate se poate face prin orice mijloc de probă, dispoziţiile OUG nr. 214/1999 sunt restrictive din acest punct de vedere şi prevăd ca temei al acordării calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă doar înscrisurile eliberate sau certificate de instituţiile cu care s-au încheiat protocoale de colaborare.
Recursul nu se fondează.
Criticile recurentei pun în discuţie valoarea probatorie a documentelor care au însoţit cererea reclamantului, acordând prevalentă Adresei nr. 725/ C din 21 mai 2003 emisă de Tribunalul Militar Teritorial şi considerând irelevantă Adresa nr. S/181 din 20 mai 1998 a Direcţiei Instanţelor Militare, reţinută ca probă de către prima Instanţă.
În speţă, tatălui reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, ca persoană cu domiciliul obligatoriu în perioada martie 1949 - august 1963, din motive politice.
Întreaga familie a numitului S.A. a fost, în consecinţă, supusă aceluiaşi regim, iar faptul că naşterea reclamantului a avut loc în altă localitate nu contrazice acest lucru.
Curtea de fată, va menţine sentinţa având, însă, în vedere actul nou depus de intimatul - reclamant în recurs: sentinţa civilă nr. 13 din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, prin care surorii reclamantului i s-a stabilit în mod irevocabil, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, pe baza aceleiaşi situaţii de fapt şi a aceloraşi dovezi invocate şi de reclamant.
Această situaţie juridică nouă, în raport cu data pronunţării sentinţei atacate, nu poate fi ignorată ori înlăturată, având în vedere o prezumţie de lucru judecat, întrucât din elemente de fapt absolut identice nu pot rezulta regimuri juridice diferite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. – C.C.C.L.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 52 din 15 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2725/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2755/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
